Poveste de început de primăvară (XVI) - Vasilica Ilie

» Pop Georgeta » Primavara In Maramures 

A doua zi, Ştefan, în drum spre spital, o conduse pe Ilinca acasă.
- Eu nu am cu ce să te servesc! Am o vişinată făcută de mine dar eşti cu maşina.
Diseară te aştept la o cină romantică, dacă nu ai alt program.
- Nu-mi trebuie nimic, iubirea mea! Îmi place la tine; ai un apartament spaţios, frumos, aranjat cu gust. Se vede cât eşti de ordonată. Sigur că o să vin! Băutura şi desertul le aduc eu!
- Mulţumesc, aşa am fost educată. Aşa am văzut la mama care a fost o femeie harnică şi curată. Probabil că se moşteneşte. Te aştept, atunci, la orele 18,00!
Ştefan o cuprinse în braţe cu dragoste şi o sărută cu foc. Ar fi stat cu ea aşa mult timp dacă nu se grăbea să ajungă la spital.
- Te las, iubito! Abia aştept să ne întâlnim diseară! Cât mai eşti în concediul de odihnă?
- Trei zile! Restul concediului nu m-am gândit când să-l iau.
- De acum, încolo, îl vom lua împreună!
O sărută din nou şi plecă.
Ilinca era fericită. Îşi găsise, în sfârşit, bărbatul pe care şi-l dorea: atent, manierat, tandru, un bărbat decis, care ştie ce vrea, care ştie să ia iniţiative şi arăta şi bine, pe deasupra!
Desfăcu bagajele, le sortă pe culori şi, împreună cu alte rufe pe care le avea pentru spălat, umplu maşina automată şi o puse în funcţiune până îşi mai făcu de lucru prin casă. Apoi, se gândi ce mai avea de cumpărat din piaţă, întocmi o listă, luă o sacoşă mai mare şi plecă la cumpărături. Pe drum se gândi: avea pentru cină piept de pui dezosat. Nu ştia ce să facă din pieptul de pui; şniţele sau o saramură cu mămăliguţă? După câte ştia, iubitul ei este pescar, trebuie să-i placă saramura, aşa că o să-i facă o surpriză: saramură din piept de pui cu mămăliguţă si, bineînţeles, câteva aperitive. La aperitive se gândi să umple câteva roşii cu salată de vinete pe care o va face când va ajunge acasă, ardei capia umpluţi cu cremă de brânză proaspătă de vaci, ciuperci la cuptor umplute, ruladă de caşcaval cu şuncă, măsline, câteva feluri de mezeluri pe care le va cumpăra feliate. De băut nu cumpără nimic şi nici dulce, pentru desert. Ştefan spusese că aduce el.
Se întoarse acasă, puse vinetele la copt în timp ce curăţă ciupercile şi tocă mărunt codiţele. Rufele erau gata de scos din maşină. Le întinse pe balcon şi băgă al doilea rând de rufe, colorate. Vinetele, între timp, s-au copt. Le curăţă şi le lăsă la scurs. Pregăti crema de brânză proaspătă de vaci cu mixerul şi o puse la frigider. Pregăti şi ciupercile: căli o ceapă mică, tocată, împreună cu codiţele de la ciuperci, tăiate mărunt, într-o crăticioară, adăugă piper, sare şi mărar, apoi umplu ciupercile pe care le puse într-o tavă şi rase caşcaval, la urmă. Le va pune la cuptor cu 10 minute înainte de orele 18,00. Luă vinetele scurse, le puse într-un vas de plastic şi le tocă fin cu ajutorul mixerului împreună cu ceapa, uleiul şi sarea. Spălă roşiile, scoase totul din interior, le lăsă să se scurgă şi le umplu apoi cu salată de vinete. Tăie fâşiuţe lungi şi subţiri de ardei verde şi făcu tortiţe la roşii care arătau acum, ca nişte coşuleţe iar deasupra umpluturii puse câte o frunzuliţă de pătrunjel verde, proaspăt. Le aşeză pe un platou şi le puse în frigider. Între timp scoase şi al doilea rând de rufe pe care le întinse repede. Mai avea de făcut saramura din piept de pui. Se uită la ceas. Avea timp! Era abia ora trei după amiază. Condimentă doi piepţi de pui cu sare şi piper şi îi puse pe grătar. Alături, pe alt ochi de aragaz, puse pe o tablă, la copt, ardeii şi roşiile pentru saramură. Când piepţii au fost gata, îi tăie cubuleţe şi-i puse într-un castron mare din inox. Toate acestea le făcea cu dragoste, gândindu-se la Ştefan, cum să iasă totul bine şi să se simtă excelent, împreună.
Roşiile şi ardeii îi decoji şi îi puse la scurs. Între timp, curăţă câţiva căţei de usturoi şi pregăti vasul pentru saramură. Turnă două căni de apă, sare, puţin ulei, ardeiul gras copt, tăiat fâşiuţe, usturoiul zdrobit, un ardei iute tocat mărunt şi puse vasul pe foc. Lăsă să dea în clocote câteva minute, adăugă şi roşiile coapte, tăiate mărunt şi pătrunjelul verde, de asemeni, tocat, mai lăsă să dea în două-trei clocote şi închise focul. Turnă saramura peste bucăţile de carne, acoperi castronul şi îi lăsă aşa circa o oră. Spălă aragazul, făcu ordine în bucătărie şi intră în baie să facă un duş. După duş se uită la ceas să vadă dacă mai are timp să-şi facă manichiura. Mai avea o oră până să vină Ştefan. Avea timp pentru toate. Îşi pregăti toaleta pe un fotoliu, îşi făcu manichiura care îi luă aproape o jumătate de oră, se îmbrăcă într-un costum de vară: pantalon şi o jachetă subţire cu mânecă scurtă, în culori vii, se parfumă, se rujă şi pregăti masa în sufragerie. Puse la cuptor ciupercile, umplu ardeii capia cu crema de brânză şi puse de mămăligă. Cum termină toate acestea, auzi şi soneria. Era Ştefan. Îi deschise uşa şi îl întâmpină cu zâmbetul său fermecător. Ştefan avea mâinile ocupate: într-o mână, un buchet de chiparoase din grădină lui şi în cealaltă, o sacoşă. Îi dărui florile Ilincăi şi o sărută de bun găsit.
- Sărut mâna, iubita mea! Uite, ia această sacoşă cu sticlele de băutură, mă întorc la maşină pentru că mai am de adus desertul.
Ea luă florile, le puse într-o vază, sacoşa cu sticle le duse în bucătărie, pe masă şi se întoarse să îl aştepte la uşă. Acesta veni cu un platou mare cu fel de fel de prăjituri. Intră pe uşă şi merse în sufragerie, acolo, unde îl invită Ilinca. Ea luă platoul de prăjituri şi îl puse în frigider. Ştefan veni după ea, o luă în braţe, o strânse aproape de el şi o sărută.
- Ce frumos ai aranjat masa, draga mea, parcă aş fi un oaspete de seamă!
- Pai, nu esti? Şi tu m-ai primit în casa ta , tot ca pe un oaspete de seamă!
- Dacă ar fi după mine, nu aş mai mânca altceva, mi-e poftă de tine!
- Avem timp şi de iubit, dragul meu! Acum trebuie să fac mămăliga fiindcă am pregătit ceva care merge cu mămăliguţă.
- O, Doamne, ce curios mă faci! Ia să te te văd, gospodina mea frumoasă, ce ai pregătit, zise zâmbind şi glumind, Ştefan!
- Nu-ţi spun, este surpriză! Haide, aşează-te la masă. Pregăteşte tu, băuturile te rog!
Vezi că paharele sunt pe masă, dacă îţi trebuiesc şi altele, sunt în băruleţul de la bibliotecă. Sper să te descurci! Eu, sunt aproape gata cu mămăliga. Apoi, închise şi cuptorul de la aragaz; ciupercile se făcuseră între timp. Le puse, aşa calde, pe un platou.
Aduse la masă aperitivele pe platouri, coşul cu pâine. Ştefan luase două pahare de whisky din baruleţ şi turnase în ele; adusese o sticlă de whisky şi două de vin roşu, demidulce, aşa cum ştia că îi place Ilincăi, ţinuse minte soiul de când băuseră la restaurant, în Sinaia.
- Se întâmplă să ai şi nişte cuburi de gheaţă, iubito?
- Da, nu îmi lipsesc din congelator! “Titan ice, altă viaţă!"Mai ţii minte reclama? zise, zâmbind, Ilinca.
Puse câteva cuburi de gheaţă într-un castronaş de inox, luă un cleştişor special pentru gheaţă şi îl aduse pe masă.
- Câte cuburi doreşti? o întrebă Ştefan.
- Două, mulţumesc, dragul meu!
Au ciocnit paharele, s-au sărutat, şi-au făcut urări şi s-au aşezat la masă.
- Ce de bunătăţi! Nici nu ştiu din ce să mă înfrupt mai întâi! Toate, le-ai pregătit tu, după ce am plecat eu de la tine?
- Da, şi am mai pregătit ceva care, sper să îţi placă! Păi, să ştii că mi-a făcut plăcere să le pregătesc!
- Atunci, trebuie să fiu cumpătat, să mă rezerv şi pentru surpriza făcută de tine!
Au mâncat încet, au mai băut câte o gură de whisky, au mai discutat despre planurile lor, cum îşi vor organiza programul când Ilinca va începe serviciul. La el era un program mai liber în sensul că nu avea oră fixă pentru a merge la birou. El era patronul care dirija pe alţii şi era mai mult cu telefoanele şi vizitele pe şantier, întâlnirile cu beneficiarii şi putea să-şi facă programul mai încărcat când iubita lui era la serviciu.
- Am să-mi întocmesc o altă agendă cu noul program pentru timpul pe care ţi-l voi dedica numai ţie, draga mea!
Ilinca se ridică de la masă pentru a aduce saramura de piept de pui şi se aplecă şi îl pupă pe obraz.
- Mulţumesc, iubitul meu! Şi acum, surpriza!
- Nu aşa! Vreau să mă săruţi cum te sărut şi eu! De fiecare dată, când îmi mulţumeşti, mă săruţi pe obraz! Uite, să-ţi arăt eu cum trebuie să faci! zise glumind.
Se ridică de la masă, o cuprinse de mijloc şi o sărută apăsat, sărut care ţinu mai mult decât o sărutare fugară.
- Vrei să te ajut cu ceva?
- Nu, stai acolo, tu eşti musafirul meu, juriul meu! Vreau să-mi dai notă de trecere! spuse în glumă Ilinca.
Se duse la bucătărie, aduse mămăliga şi castronul cu saramură. Arăta apetisant şi mirosea atât de bine!
- Mmm! După miros cred că este ceva deosebit!
Când aşeză castronul pe masă, Ştefan exclamă:
- Să nu-mi spui că este saramură!
- Ai ghicit! Saramură din piept de pui! Şi eu, care credeam că este o surpriză!
- Ba, da, este, nu am mâncat de mult saramură de pui, am mai mâncat din peşte, dar fiecare are gustul ei. Amândouă îmi plac!
Ilinca îi puse pe farfurie saramură şi mămăliguţă.La fel făcu şi pentru ea. Se aşeză apoi pe scaun. În timpul acesta, Ştefan turnă vin în pahare.
Când gustă din saramură, zise:
- Foarte bună! Felicitări, Ilinca, îţi dau nota o sută! Eşti bună de măritat! glumi el.

( va urma)

 Vasilica Iie