sâmbătă, 31 martie 2012

Poveste de început de primăvară ( XV ) - Vasilica Ilie



Era o noapte de vară călduroasă, cu lună plină. Stelele de pe cer, împreună cu luna şi luminile de pe aleea principală luminau grădina. Ilinca avea impresia că se află în lumea basmelor. Lipseau trilurile păsărelelor. Şi, totuşi, nu lipseau greierii care cântau de zor, spărgând liniştea din jur. Se aşeză în balansoar şi se legănă uşor. Gândurile ei o duceau cu câţiva ani în urmă, înainte de a divorţa. Avusese o căsnicie fericită până apăruse în viaţa fostului soţ o femeie care, pur şi simplu i-a distrus căsnicia. Se întreba: de ce oare, unele femei fac asemenea lucruri fără să se gândească la consecinţele ce pot apărea în anumite familii? Şi de ce bărbaţii care au aventuri cu alte femei nu fac în aşa fel încât să nu simtă sau să afle nevasta? Cât a suferit când a aflat că fostul soţ o înşela! S-a simţit atât de umilită! Chiar dacă i s-a făcut curte când era tânără şi, apoi, măritată, de către bărbaţi, în general, şi mai ales de cei însuraţi, nu i-a încurajat, s-a făcut că nu observă, a respectat principiile cu care a fost educată. Întotdeauna a gândit că este un păcat să se încurce cu un bărbat căsătorit, se punea în locul soţiei înşelate. De aceea, după divorţ, nu a mai avut încredere în bărbaţi. Ştefan a atras-o prin felul lui de a fi; manierat şi cu bun simţ şi mai ales prin electrizarea în acelaşi timp a privirilor. A fost dragoste la prima vedere. Se simt bine împreună, deocamdată, viitorul va decide dacă vor fi mult timp împreună, dar nu vrea să se mute la el până nu termină cu partajul. Nu doreşte să o vadă cât suferă când, în fiecare lună va merge la tribunal, la proces, fiindcă fostul soţ a făcut recurs în procesul de partaj. Nu a fost mulţumit de expertiza care s-a făcut şi doreşte cât mai mulţi bani pe jumătatea de apartament care i-a revenit drept sultă. Dosarul se rejudecă în toamnă, se va face o altă expertiză pe apartamentul pe care l-a câstigat Ilinca. De aceea nu ar vrea să-l implice indirect, are problemele lui, ca fiecare: însănătoşirea fiului, căsătoria cu iubita lui care se anunţă cât mai curând, construirea casei. Oare, Ştefan o va înşela vreodată? Iată, acum a aflat că este politician şi despre aceştia nu are o impresie prea bună; majoritatea mint şi nu se mai satură, furând. Poate că el nu este aşa, este un om cinstit care face politică şi nu este, musai, o regulă; în orice partid trebuie să existe şi oameni corecţi. Gândurile ei alunecau ca un film, de la o scena la alta: din copilărie, la tinereţe, la femeie căsătorită şi apoi divorţată şi se întreba dacă ar lua-o de la început ce ar fi schimbat în viaţa ei. Nu-i părea rău de nimic, nu ar fi schimbat nimic, chiar dacă a trecut prin lucruri neplăcute şi a pierdut mult cu divorţul, respectiv, partajul din punct de vedere material. Cel mai important lucru în viaţă este sănătatea, cum îţi hrăneşti sufletul şi împăcarea cu tine însuţi. Poate că ăsta a fost destinul ei pecetluit încă de la naştere, poate că a fost să treacă printr-o încercare grea pe care i-a dat-o Dumnezeu să vadă dacă se departează de El. Nu s-a îndepărtat nicio clipă de Dumnezeu, dimpotrivă, i-a mulţumit şi îi mulţumeşte că nu a lasat-o să clacheze, prin câte clipe grele a trecut, a întărit-o şi a făcut-o să meargă înainte cu fruntea sus. Oare, dacă îi povesteşte lui Ştefan toate acestea, o s-o înţeleagă? Poate că i se va deschide sufleteşte dacă şi el îi va povesti suferinţele prin care a trecut. De un lucru este sigură: cu cât este mai deschis şi sincer, cel de vis-à-vis de tine, cu atât capeţi încredere în el şi lucrurile merg bine; cu cât este mai secretos devine mai circumspect şi, încet, încet, încrederea dispare. Avea experienţă din căsnicia pe care a avut-o. Cât au fost deschişi unul către celălalt, căsnicia a mers foarte bine, când fostul soţ a început să-i ascundă multe lucruri pe care ea le-a descoperit ulterior, totul s-a năruit. Comunicarea era din ce în ce mai rară şi se înstrăinau din zi în zi mai mult. De ce Ştefan tot amână discuţia cu ea? Poate că se simte prea fericit şi nu vrea să umbrească aceste clipe frumoase pe care le petrece cu ea!? Măcar să-i fi spus că este văduv. Dacă nu ştia de la Gicu faptul că soţia lui a murit într-un accident, nu avea cum să ştie că este văduv. Nu a insistat să-i povestească mai multe despre el, din tot ce a înţeles de la Gicu, Ştefan este un bărbat excepţional, un om cu calităţi pe care le-a observant şi ea. De ce a avut încredere în el când au făcut dragoste prima dată? Intuia. Dacă era căsătorit nu rămânea un sejur de o săptămână să îl petreacă împreună. Apoi, bucuria reîntâlnirii, faptul cum s-a purtat, a sunat-o mereu, a venit să o ia de la Sinaia, şi acum, iată, se află aici, în casa lui, demonstrează că nu s-a înşelat în privinţa lui. “Şi dacă Ştefan vrea să vadă dacă sunt inteligentă şi înţeleg anumite lucruri pe care mi le dă cu linguriţa? De exemplu când mi-a spus la telefon că: “Nu de alta dar credeam că îl voi pierde şi pe el, aşa de disperat eram când am plecat din Sinaia spre Bucureşti”, cred că a spus destul ca să înţeleg că şi-a pierdut soţia. O bufniţă i-a înterupt gândurile. “Ce bine că m-a trezit bufniţa din gândurile mele”, spuse în gând, zâmbind, “iar îmi fac probleme în loc să mă bucur de aceste momente “. Se ridică şi porni să viziteze grădina, pas cu pas. Când ajunse aproape de gard, trandafirii căţărători răspândeau un parfum ameţitor împreună cu chiparoasele care abia înfloriseră şi care formau un mic rond, de culoare albă, aproape de gard. Stătu minute în şir să se sature de parfum. Nu simţi paşii lui Ştefan care se aproiau de ea. Se trezi luată în braţe şi sărutată.
- Ştefan, m-ai speriat! Eram atât de absorbită de parfumul florilor că nu ţi-am auzit paşii.
- Credeai că este vreun zburător care a venit să te răpească? Îti plac chiparoasele?
- Da, foarte mult iar trandafirii sunt florile mele preferate.
- S-a teminat emisiunea?
- Nu, am vrut să fiu cu tine, am văzut că nu mai vii şi am crezut că te-a răpit cineva!
- M-ai răpit tu şi a fost suficient! Am admirat frumoasa ta gradină. Este superbă!
- Şi tu eşti floarea mea vie, frumoasa mea!
Culese câteva fire de chiparoase şi i le dărui. Apoi alese trandafiri de diferite culori, fără ţepi şi începu să împletească o coroniţă pentru Ilinca. I-o puse pe cap şi o privi îndelung.
- Parcă ai fi o şcolariţă care acum ia premiul întâi!
- Mulţumesc! Crezi că îl merit?
- Da, pentru tot ce eşti, îl meriţi!
Ilinca se apropie de Ştefan.
- Şi tu meriţi o sărutare, chiar două!
Se apropie de obrajii lui să îl sărute. Mai iute decât ea, Ştefan o sărută pe buze, apăsat şi lung. Au mers de mâna în casă.
- Cred că este timpul să mergem la culcare, este târziu! zise, Ilinca.
- Nu ştiu, dar mie nu prea mi-e somn, aş sta cu tine în braţe tot timpul.
- O să stăm în pat unul în braţele celuilalt şi poate ne fură şi somnul. Eu o să stau pe pieptul tău şi tu să mă mângâi să adorm. Vrei?
- Da, sunt de acord, iubirea mea! Îmi place să te simt aproape!
(va urma)
 
Vasilica Ilie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu