vineri, 16 martie 2012

Poveste de început de primăvară ( X ) - Vasilica Ilie





- Mergem cu maşina! Este drum lung până acolo şi o să fii obosită când ne întoarcem.

- Ai dreptate! Dacă o să găsim deschis, o să fie mult de vizitat şi o să fie obositor.

Spre norocul lor că au găsit deschis. Ilinca zise:

- Ştii de când nu l-am mai vizitat? După revoluţie, de când s-a dat drumul la public, până atunci nu a fost voie, ştii bine.

- Păi, şi eu tot cam de atunci!

Nu era prea multă lume în vizită, de data aceasta. Au stat până s-au mai strâns câţiv, să se formeze un grup. Ghidul i-a invitat înăuntru.

La parter au admirat mai întâi holul de onoare, impozant, apoi biblioteca regală unde, pe rafturi erau aşezate cărti legate în piele şi gravate cu litere din aur iar în spatele unui raft de cărti se afla o uşă secretă pe unde se refugia regele în diverse încăperi ale palatului, sălile de arme, sala de muzică, sala florentină, denumită şi marele salon, sala maură, sala de teatru.

La etajul unu al Castelului au putut vizita sala de concerte, sala de consilii, apartamentul imperial, cabinetul de lucru, sufrageria, salonul turcesc, dormitorul regal.

La fiecare încăpere ghidul aducea completări faţă de ceea ce vedeau şi ştiau ei. S-au simţit foarte bine şi chiar s-au felicitat că au vizitat Castelul Peleş.

După masa de seară şi-au luat rămas bun. Gicu i-a sărutat mâna, apoi, obrajii.

- Îţi mulţumesc pentru tot, am să te sun, negreşit, Ilinca! Sper să ne mai întâlnim!

- Drum bun, Gicu, şi eu îţi mulţumesc de companie!

Merse în cameră. Îşi făcu un duş şi se îmbrăcă în pijama. Dădu drumul la televizor. Nu putea să se concentreze, parcă avea o nelinişte. Scoase telefonul din geantă şi îl puse pe masuţă. Ştefan nu o sunase să-i mai dea veşti şi nici mesaj nu-i trimise. Dar ştia că o să vină a doua zi de dimineaţă, aşa că se mai linişti. Nu-şi termină bine gândul că auzi ciocănituri în uşă. „Ei, cred că Gicu se întrece cu gluma, numai el poate să fie!” îşi zise în gând.

- Cine este?

- Eu sunt, iubita mea!

Era Ştefan! Îi cunoştea vocea! O, Doamne, ce surpriză! Deschise uşa. Uitase că este în pijama.

- Bine te-am găsit, iubita mea!

- Bine ai venit, Ştefan! Cât mă bucur să te văd!

- Am vrut să îţi fac o surpriză! Nu am mai aşteptat până mâine dimineaţă!

Ştefan o luă în braţe, o sărută. Se uită la ea lung şi o admiră. Ilinca era îmbrăcată într-o pijama de vară, de culoare roz: o bluziţă cu breteluţe deaupra unui şort.

- Ce sexi esti în pijamaua asta, Ilinca!Mă ispiteşti! Haide, îmbracă-te, fă-te frumoasă,

că într-o jumătate de oră vin şi te iau să mergem la restaurant. Vreau să petrecem împreună noaptea asta. Mâine avem tot timpul să ne odihnim şi să ne pregătim de plecare până seara.

Ştefan plecă şi Ilinca se gândi să se îmbrace cât mai elegant. Îşi alese din dulap un pantalon larg, de mătase, de culoare neagră, o bluză tot din mătase cu imprimeuri orientale, de culoare bej cu maro şi negru, strânsă în talie şi de la talie, în formă de coadă de rândunica, la spate, croiala subţiindu-i talia, s-a încălţat cu pantofi negri cu toc şi îşi pregăti o mică gentuţă, cât un plic A4. Îşi creionă discret ochii, îşi rimelă genele, se rujă şi se parfumă cu parfumul ei preferat, Magie Noir. Nu avea obiceiul să-şi dea cu fond de ten sau pudră pe faţă, i se părea că încarcă prea mult tenul şi ea îl avea întins, nu era nevoie să-i acopere vreun rid. Coafura pe care o avea, cu părul tuns scurt o avantaja şi o făcea mult mai tânără. Când Ştefan veni să o ia la restaurant, rămase foarte încântat cât de strălucitoare şi elegantă era. Dar şi el era elegant îmbrăcat: într-un costum negru, subţire, cu o cămaşă albă, ca spuma laptelui şi cu un papion la gât, parcă era un mire. Combinaţia de alb-negru îi scotea în evidenţă şi mai mult frumoşii ochi albaştri. Se apropie de ea şi o sărută pe obraz, o mirosi şi îi şopti la ureche:

- Frumoasa mea, te iubesc! Ce bine miroşi!

Îi acordă braţul şi merseră la restaurant. Masa pe care o rezervase Ştefan prin telefon înainte să sosească în Sinaia, îi aşteptau. Pe masă trona un buchet mare de orhidee albe pe care Ştefan îl luă şi i-l dărui Ilincăi apoi îi aşeză scaunul la masă şi o pofti să ia loc. Ilinca îi mulţumi mai întâi şi îl sărută pe obraji.

- Spune-mi ce ai vrea să comandăm şi eu îţi stau la dispoziţie! spuse Ştefan.

- Nu prea mi-e foame, am mâncat ceva mai devreme.

- Atunci, te rog să te laşi pe mâna mea. Vom servi mai întâi nişte aperitive şi vom bea whisky. Avem toată noaptea la dispoziţie. Servim mai târziu friptura şi desertul cu şampania, la urmă.

- Ştefan, mă copleşeşti, la toate te-ai gândit!

- Ai uitat ceva: dansul. Draga mea, doresc să dansez cu tine toată noaptea!

Ilinca era fericită. Se uita la Ştefan cu drag. Acesta o sorbea din priviri. Ochii lor se întâlniră din nou. Le venea să se ia în braţe, să se sărute.

Chelnerul veni, luă comanda iar Ştefan o invită la dans. Voia să o ţină în braţe. Formaţia începu să cânte o melodie lentă. Dansau destul de apropiaţi şi din când în când privirile lor se întâlneau. Se iubeau din ochi. Au mai dansat vreo două dansuri şi au venit la masă. Între timp le veniseră aperitivele si whisky-ul. Au dat noroc şi au început să servească aperitive de pe platoul de pe masă.

- Ştefan, povesteşte-mi despre fiul tău, ce s-a întâmplat, cum se simte.

- A avut un accident cu maşina, venind din Băneasa spre Bucureşti. Cineva, cu maşina i-a tăiat calea la o intersecţie şi s-au tamponat. S-a ales cu două coaste rupte, pe care a trebuit să i le aşeze la loc şi are şi un picior în ghips. Bine că nu a fost ceva mai grav.

O să mai stea în spital aproape două săptămâni sub supravegherea medicului. Acum este iubita lui cu el. Azi noapte l-am vegheat eu şi am venit la ziua acasă, m-am odihnit şi m-am gândit să vin la tine din seara aceasta.

( va urma)


Sursa : http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/poveste-de-nceput-de-prim-var-x

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu