Poveste de început de primăvară (XVII) - Vasilica Ilie

 

 

Ştefan mâncă tot, cu poftă şi plăcere. După desert mulţumi pentru masă şi îi zise în glumă:
- Ei, acum, musai, să mă primeşti să dorm în noaptea asta la tine că am băut!
- Pai, eu ce sa zic? Prefer să rămai decât să te amendeze poliţia! îi răspunse Ilinca tot în glumă.
El o ajută la strâns masa şi la spălatul vaselor. Nu era bărbatul care gândea că este o regulă ca femeia să stea la cratiţă sau să spele vasele. Soţia lui îl pusese la treabă cot la cot cu ea. Ilinca era mulţumită că găsise un bărbat deja educat în privinţa aceasta. Parcă erau împreună de-o viaţă. Astfel, treburile au fost terminate mai repede.
- Ştefan, mulţumesc pentru ajutor!
- Draga mea, acum avem timp de noi! Aşa trebuie să se facă treburile în casă, împreună, altfel ar fi însemnat ca tu să stai numai la bucătărie şi eu, singur, în sufragerie cu ochii pe pereţi, aşteptându-te. Eu gândesc că o treabă făcută în doi merge mai repede şi este şi în folosul nostru, să stăm împreună, să ne iubim, să mergem la plimbare.
- Eşti exact cum am gândit eu; să întâlnesc un bărbat educat, manierat, tandru, un bărbat care ştie ce vrea, care ştie să preţuiască o femeie!
Ştefan se apropie de ea, o îmbrăţişă şi începu să o mângâie, să o sărute şi îi şopti la ureche:
- Te iubesc atât de mult! De când te aşteptam să apari în viaţa mea!
Au făcut dragoste, parcă şi cu mai multă pasiune.
- Vrei să dau drumul la televizor sau să jucăm remi? îl întrebă ea după ce au făcut duş.
- Daca îţi place să joci remi, asta facem! Jucăm pe sărutate, vrei? Cine pierde, acela trebuie să-l sărute pe cel care câştigă.
- Bine! Să vedem cine este sărutat mai mult! zise ea.
- O să te las să câştigi la remi şi eu o să câştig la săruturi!
Ştefan nu mai jucase de mult remi şi pierdea de fiecare dată, pe drept, aşa că, Ilinca a fost sărutată de mai multe ori. A trecut atât de repede timpul că se făcuse déjà târziu în noapte.
- Haide, să mergem la culcare, este târziu! spuse Ilinca.
- Ai dreptate, ne-a acaparat jocul şi iată ce târziu este! spuse Ştefan, uitându-se la ceas.
Au adormit unul în braţele celuilalt. Dimineaţă s-au trezit mai târziu. Ilinca începea serviciul ziua următoare, luni, aşa că şi-au permis să stea până mai târziu în pat.
Ilinca s-a trezit prima, s-a dus la bucătărie, a pus de cafea, a mers în baie şi şi-a făcut toaleta de dimineaţă. Când a venit lângă Ştefan era atât de proaspătă!
- Bună dimineaţa iubitule!
Întră în aşternut lângă el, se apropie de el şi îl sărută.
- Mmmm! Ce frumos miroşi! Sigur, acum, nu mai scapi de mine!
O îmbrăţişă şi începu să o mângâie.
- Uşor, am pus de cafea, nu te înfierbânta!
- Mă duc să închid cafetiera şi merg apoi la baie! zise Ştefan. Aşteaptă-mă că vin imediat! Mi-e poftă de tine!
- Nu o închide, cred că a început déjà să picure cafeaua! Mergi la baie, o s-o închid eu, până vii tu, este gata!
El se duse în baie şi Ilinca în bucătărie. Scoase din frigider nişte aperitive care rămăseseră de seara, le aranjă pe masă şi aşteptă să se fie gata cafeaua. Nu aşteptă mult şi închise cafetiera. Merse în dormitor şi îl aşteptă pe iubitul ei care nu întârzie mult.
- Este gata şi micul dejun! zise Ilinca.
- Întâi, mi-e poftă de tine, iubita mea! şi începu să o mângâie şi să o sărute.
- Nesătulule! glumi ea.
- Nu ştiu dacă mă voi sătura de tine vreodată! zise el, sărutând-o cu foc.
Şi ei îi plăcea că Ştefan era tandru şi o făcea fericită. S-au iubit, uitând de cafea, de micul dejun. Într-un târziu, Ilinca rupse tăcerea:
- Ce zici de o cafea caldă, aromată, după aceste clipe frumoase?
- Mmmm! Că bine zici!
După vreo zece minute, stăteau unul în faţa altuia, la masă, pe balcon, în spatele caruia se afla o gradiniţă cu flori şi mulţi pomi fructiferi, acompaniaţi de trilurile păsărelelor, luând micul dejun.
- Îmi place mult la tine, este linişte, verdeaţă, este o zonă curată şi aerisită.
- Da, este o plăcere să stau în balcon în orele mele de relaxare, după serviciu sau în weekend-uri. Aici iau micul dejun şi îmi beau cafeaua sâmbăta şi duminica sau citesc. La tine este şi mai frumos, m-am simţit ca în basme în grădina ta.
- Iubita mea, nu ţi se pare că parcă am fi împreună de-o viaţă? Mă simt atât de bine cu tine!
- Şi eu, la fel, Ştefan! Concediul meu s-a terminat şi nu ne mai putem răsfăţa aşa, în fiecare zi.
- Uite, propun să ne facem un program, să ne vedem şi în cursul săptămânii, nu numai în weekend când suntem liberi. Sunt sigur că o să ne fie dor la amândoi să ne întâlnim.
- Sigur, o să ne fie! Propun o zi din cursul săptămânii: marţi sau miercuri.
- Miercuri, că este mai aproape de vineri când ne vom întâlni în weekend. Săptămâna viitoare, vineri, îl externez şi pe fiul meu. Propun ca weekendul următor să îl petrecem în afara Bucureştiului, poate, la un pescuit, ce zici?
- Sunt de acord, miercuri vom discuta detaliile! zise Ilinca.
- Ce facem astăzi? Haide să ne facem un program!
- Nu mai mergi la fiul tău la spital?
- Ba da, după amiază! La prânz este iubita lui cu el. Mi-a venit o idée: haide să evadăm pentru câteva ore din Bucureşti! Ce zici? Unde ai vrea?
- Bună idée! Nu am mai fost de mult la Snagov. Mergem acolo?
- Da, sunt de acord cu tine. Ne plimbăm cu barca pe lac, dacă vrei să stai la plajă, ai unde! Luăm prânzul la un restaurant, te duc la unul bun, unde sunt preparate gustoase.
Ilinca se apropie de Ştefan şi îl sărută în semn de dragoste, pentru că a ştiut să ia această iniţiativă şi se pregăti numaidecât. Îşi luă şi costumul de baie, se gândi că poate apucă o oră de plajă, pînă nu este soarele prea puternic. Puse într-o pungă de plastic nişte prăjiturele, o pungă de alune, nişte farfurioare şi pahare de unică folosinţă, luă o sticlă de apă plată şi una de suc din frigider şi plecară.
Au trecut şi pe la Ştefan să se schimbe, să-şi pună şi el slipul pentru plajă. Au luat cu ei o măsuţă şi două scaune pliante şi, peste o jumătate de oră au ajuns la Snagov. Şoseaua a fost mai liberă, lumea plecase de sâmbătă în weekend, la întoarcere, întotdeauna era mai aglomerată fiindcă toţi cei plecaţi se întorceau seara în Bucureşti.
A fost o zi relaxantă pentru amândoi, petrecută în mijlocul naturii. S-au simţit excelent, programul a fost exact aşa cum şi l-au propus din Bucureşti: au stat aproape o oră la plajă, s-au plimbat cu barca pe lac, au mâncat la restaurant, s-au plimbat puţin şi au admirat natura, au stat la umbră pe scaune, la măsuţă, au mâncat alune şi prăjiturele.
- Mă gândesc, ca în drum să ne oprim să cumpăr nişte fructe şi ceva de mâncare pentru fiul meu. O să trecem pe la tine, te las acasă şi eu merg la spital.
- Da, este foarte bine aşa, plecăm mai devreme. Trebuie să ne grăbim, este aproape 16,30, zise Ilinca.
În drum spre Bucureşti au făcut şi cumpărăturile. Ştefan a oprit la Ilinca şi apoi şi-a continuat drumul la spital.
(va continua)

 

Vasilica Ilie