Se poate face carieră și în România?

 Sorina Ilf - Portret in 10 minute... by Tudor Serban

Am citit astăzi un articol în timp ce îmi savuram cafeaua, despre o tânără domnișoară care și-a lansat o carte și acum se bucură de un imens succes. Nimic prea deosebit până acum în această poveste, dar ceea ce mi-a atras atenția a fost atitudinea proaspetei debutante: nu a așteptat ca romanul ei să fie descoperit ca prin minune de vreo editură sau să i se acrediteze talentul doar prin simpla ei afirmație că a scris ceva. Și-a luat inima în dinți, a bătut la uși, a dat din coate până când cineva a citit-o și i-a dat ok-ul de rigoare. Majoritatea poveștilor de succes așa s-au conturat, prin voință și dorința de a demonstra că se poate. Basmele hollywood-iene în care totul se rezolvă fără prea mult efort sunt… la fel ca denumirea lor, basme!
Ar putea exista mai multe astfel de mărturii de succes și în România, dacă poporul nostru nu ar fi atât de fatalist și nu s-ar comporta ca o drama queen. Am auzit în nenumărate rânduri expresii de genul “țara tuturor imposibilităților, la noi nu se poate că vorba aia trăim în România, în alte țări se întâmplă asta și la noi nu” și tot așa. Nu vă gândiți că m-a apucat un patriotism subit, dar mă repugnă o astfel de atitudine cinică. Poate dacă am încerca mai mult să dăm jos “sfântul sistem al pilelor” și interviurile aranjate pe bază de nepotisme, poate dacă am pune osul la treabă să ne dăm nămolul din curtea din spate, atunci când sunt inundații,  și să nu așteptăm să vină statul cu ajutoare, lucrurile încet încet ar începe să meargă.
Consider că oamnii sunt forța motrică a unui sistem și în funcție de puterea lor, o societate merge într-un fel sau altul. Se spune că românii sunt inteligenți, descurcăreți, inventivi și talentați și eu sunt una dintre personale care susține această afirmație. Dacă scoatem lenea din ecuație și mai umblăm puțin la atitudinea sfidătoare colectivă, am putea vedea rezultate notabile. Ideea de bază este următoarea: se poate face carieră și în România! Greu, dar se poate.
Da avem nenumărate lacune ca țară și unele nu țin neapărat de noi ca indivizi, dar îmi sfidează logica când mă gândesc că alții pot și noi nu, de ce nu am putea la urma urmei? Am vizitat câteva țări europene și am realizat surprinsă că noi chiar avem cultură generală în comparație cu alte popoare și noi chiar ne putem adapta în nenumărate medii. Totul ține de perspectivă, pregătire profesională și abilitatea de a te înarma cu mult curaj. Vreau să întru în facultate și să aud studenți dornici de a intra în piața muncii  românești și să fie plătiți ca atare, vreau să nu mai aud povești de genul ea frumoasă el bogat, vreau să alegem oameni capabili să ne conducă și să avem de unde alege, vreau să zic cu fruntea sus că sunt româncă și că muncesc în România. Poate sunt prea naivă sau optimistă dar am încredere în generația actuală și în cele ce vor veni.  Am încredere că vor aduce o schimbare, că vor favoriza rapiditatea progresului și că după alți 20 de ani de acum încolo când tragem o linie să avem un bilanț cel puțin satisfăcător.

 

Sursa :  http://blogulimaginesibrand.wordpress.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!