Tocătorul de inimi - Ela Moineagu

"Peisaj citadin" - Mandy


Mă trezesc la prânz în fiecare zi, inconștientă. Nu știu cum s-a scurs noaptea, cum s-a scurs dimineața și nici dacă aseară mi-am promis că astăzi voi fi mai conștientă decât ieri. Nu… stai! Nu începe să îți dai cu presupusul. Este vorba de alegeri. De când ne trezim până noaptea târziu trebuie să facem alegeri. Alegi să te dai jos din pat când sună ceasul sau să mai moțăi câteva minute în pat până când întârzii la birou, alegi cu ce să te îmbraci, alegi ce să mănânci, alegi drumul pe care vrei să mergi până la birou, alegeri și iar alegeri. Nouă ni se pare o libertate absolută în care ne învârtim plini de noi și mulțumiți sau mai puțin mulțumiți de alegerile făcute. Dar dacă te îndrăgostești mai poți să alegi? Îl vezi poate ca pe cel mai sinistru om care ți-ar putea ocupă spațiul și totuși nu te stăpânești. Îl cunoști din liceu și până atunci nu ai știut că ești o posibilă victimă a afecțiunii lui. A fost iubitul prietenei tale. Are un copil. Nu are o viață ordonată ca a ta sau are vicii, există o diferență de vârstă substanțială între tine și el sau pur și simplu în decorul vieții tale nu îi găsești locul. Dar, ți-au omis toate astea când altceva a luat o decizie pentru tine: te-ai îndrăgostit. Dacă ar fi să recunoști asta ai prefera să îți smulgă cineva un deget. Lui îi spui asta mereu, ceilalți nu văd decât zâmbetul tău și chicotelile aparent răutăcioase dintre voi. El abia te crede, tu nici nu vrei să auzi că ar putea fi adevărată posibilitatea de a fi îndrăgostită de el dar ceilalți știu sigur asta. Apoi când devii conștientă de drogul pe care îl iei zilnic pentru câteva grame de zâmbete din partea lui, începi să te îngrijorezi. Cum se poate ca un om plin de viață ca tine să se deprime din nimic? Este trist el, ești tristă și tu. Problemele lui devin problemele tale. Fiecare zâmbet al lui este reușită ta și tu mândră de toate astea te comporți ca un copil mic în fața primului tău joc pentru oameni mari. Dragostea o privești acum în toate culorile. Când vezi negru în fața ochilor că s-a făcut după amiază și încă nu te-a sunat, când vezi totul alb într-un restaurant în care ai luat prânzul cu el chiar dacă până când și fețele de masă erau pătate, când ești roșie la față de emoție că te-a atins, când te faci verde la față dacă rochia după tine a primit câteva pete de suc înainte să te găsești cu el. Toate astea ți se par normale, inclusiv faptul că până atunci nu știai unde îți lăsai telefonul și acum erai mai-mai să îl scapi în cadă ca să vezi dacă ți-a răspuns la mesaj. Câți nu se regăsesc în descrierea asta? Câți dintre noi nu ne-am purtat ca niște copii când am găsit în persoana dragă un motiv în plus pentru a te da jos din pat dimineața cu jumătate de oră mai devreme pentru a căuta hainele potrivite? Nu știu câți, cu siguranță mulți. A… spuneam mai sus că mă trezesc inconștientă la praz. Da, așa este. Și asta pentru că în ultima vreme, nu îmi pasă dacă mă pătez pe haine, nu îmi pasă dacă părul meu este simetric dezordonat și nici dacă am primit alt mesaj în afară de cel de la operatorul de servicii pentru abonamente. Dar lui, da! Vedeți voi cum este, dacă dragostea s-ar lua precum gripa, oricine ne-ar săruta o dată ne-ar face “bolnavi” pentru următoarele zile; Sau dacă dragostea ar fi cinstită și nu s-ar purta cu tine ca un “prieten” demn de ocolit, atunci ar putea fi reciprocă. Să fiți atenți pe față cui lăsați un zâmbet data viitoare. Acel zâmbet se poate transforma într-un tocător de inimi. Și cred că taie al naibii de tare! Pe curând!


Ela Moineagu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!