SUNT - VERA CRACIUN







Sunt,  Doamne,  gândul că atunci
Când în șiroaie sângele-ți curgea,
În vindecare ne-am trezit ca prunci,
Dar  de durere și crucea îți plângea.

Sunt,  Doamne,  gândul că atunci
Când  glasul cerului dorea jertfirea,
Povara Ta nu ai  dorit să o arunci,
În ea păstrând în taină nemurirea .

Sunt,  Doamne,  gândul că atunci
Când noaptea-n zi  ivită cu furtună,
La cer  a înălțat și rugă și  porunci…
Printre  cei vii doar pacea e stăpână.
 

14 aprilie 2012

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!