vineri, 10 august 2012

„DE CE TREBUIE SĂ-L IERT PE TATĂL MEU?”

 
 
„DE CE TREBUIE SĂ-L IERT 
                      PE TATĂL MEU?”

< Ce părere aveţi? Trebuie să-l iert?>>

Întrebarea lui Dan m-a bulversat. Trebuie să mărturisesc că fiecare din noi avem lucruri care sunt nerezolvate şi, cu toate încercările noastre de a le ignora, din când în când, reuşesc să ne răscolească.


Dintr-o dată am 9 ani, sunt în Brazilia şi tata vine în port ca să se despartă de mine şi de sora mea. Ce tragic moment... Aş fi dat orice numai să rămân cu tata ori să rămânem cu toţii împreună.

Dar tata a rămas în Brazilia, iar mama şi cu mine şi cu sora mea am plecat în Israel... Când am implinit 23 de ani, am primit şi eu un telefon de la tatăl meu. Aflase că urma să mă căsătoresc şi dorea să participe la nunta mea. Până să apuc să-mi revin şi să pot vorbi cu el, îmi promisese drept cadou de nuntă un apartament. Astfel încerca el să recompenseze lipsa lui morală dar şi afectivă. Pentru moment l-am iertat şi aşteptam cu nerăbdare să-l revăd şi cadoul promis. A venit tata, a fost la nuntă, a promis că el o să-mi cumpere un apartamnet, dar a plecat în Brazilia fără să se ţină de cuvânt.

După mulţi, mulţi ani a încercat să explice rudelor de ce nu şi-a ţinut promisiunea, spunând că nu i s-a acordat atenţia cuvenită la momentul respectiv. Şi uite cum iertarea a fost în zadar.


În cazul lui Dan, pretextul era negativ – boala tatălui său. L-am întrebat pe Dan: „Ce i-ai răspuns?”

Dan: „Nimic. I-am spus că trebuie să mă gândesc şi să mă consult cu soţia mea şi cu alţii. De asta şi v-am sunat!”

Discutând, am aflat că a suferit fooarte mult, dar acum simte că poate merge înainte fără teamă şi resentimente. Numai că telefonul l-a răscolit şi-i este teamă să nu fie dezamăgit.


Când l-am întrebat cât de motivat este să realizeze o relazie cu tatăl şi să-l ierte, el mi-a răspuns: „Foarte mult! Am un gol în suflet şi sper să-l pot umple.”


Dan punea multe aşteptări legate de îmbunătăţirea vieţii proprii prin tatăl său, de natură afectivă, intelectuală morală, dar şi materială.


Am descoperit mari frustări şi o nervozitate pe măsură. Nu înţelegea cum de l-a putut părăsi şi de ce nu a contribuit măcar la creşterea lui, fie şi financiar!


Dacă nu era boala şi sumbra suflare a morţii Dan susţine că nu ar fi vrut să audă de „el”, dar „poate că o să-i vină în minte să recompenseze la final ce nu a făcut toată viaţa.”

„ Tu crezi că tatăl tău o să aibă puterea mentală să te asculte, să se identifice cu tine şi să înţeleagă că a greşit?” l-am întrebat, iar răspunsul său a fost „Nu!”
„Atunci ce vrea tatăl tău? Să-l ierţi ca să-şi ducă crucea fără povara ta? Tu accepţi?”, am întrebat din nou.
„Şi pe mine cine mă va ajuta să duc crucea mea?”, m-a întrebat Dan.
„Eu!”
Dan tace un moment, după care îmi spune: „Este bine... dar a cere iertare înseamnă că te-ai eliberat de egoismul tău şi-n cazul tatălui meu nu aşa stau lucrurile. El va rămâne egoist..nu se gândeşte decât la nevoile lui”.

A fost rândul meu să-i acord un timp pentru a găsi cuvintele potrivite. Apoi i-am spus: „ Sigur, Dan, tu ai dreptate, doar cu un mic amendament: pui căruţa înaintea calului. Dialogul între oameni, în absenţa prejudecăţilor, poate crea şi o interacţiune pozitivă. Tatăl tău a ajuns, datorită veştii pe care a primit-o, legată de suferinţa sa fizică, într-o situaţie în care are nevoie de adevăr, înţelepciune, dar poate şi de spiritualitate.


Pornind din acest punct al adevărului, cu aşteptări mici atât din partea ta dar şi din partea lui, se pot obţine progrese mici dar constante şi faptle numai (cu intensitatea lor) pot duce la o apropiere între voi. Douăzeci şi trei de ani în care nu v-aţi văzut au creat o distanţă foarter mare între voi şi totuşi nu ai voie să te foloseşti de boala tatălui tău ca de o scară pentru a progresa în relaţie, cum nici lui nu-i este permis să-ţi facă promisiuni fără acoperire.


Iertarea nu înseamnă să uiţi, dar nici să-i aminteşti zilnic ce a făcut. Dacă-ţi vei asuma responsabilitatea şi nu vei proiecta nereuşitele tale asupra lui, atunci există o şansă ca relaţia să se dezvolte frumos între voi.


Încă un lucru de care trebuie să vă amintiţi mereu: nu vă luptaţi şi nu intraţi în competiţie unul cu celălalt! Dacă unul din voi nu poate să respecte aceste reguli mai bine să meargă fiecare pe drumul său”.

„Şi atunci ce câştig din relaţia asta?”, mă întrebă Dan.
„Vezi tu, în momentul în care intervine interesul/câştigul în relaţie, nu mai putem creea ceva adevărat, bun şi intim.Gândeşte-te că, dacă nu era el, tu nu erai astăzi pe lume şi privind doar sub acest aspect, poţi să-i recunoşti acest merit tatălui tău.”

Dan s-a hotărât să acorde o şansă acestei „noi” relaţii cu condiţia să-i fiu alături în această încercare şi, în acelaşi timp, asumându-şi riscul unei dezamăgiri, dar şi posibilitatea regăsirii tatălui şi probabil a umplerii golului sufletesc!
 

Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.


Dr. MIRON ITZHAK

Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Istitut Miron - Cabinet de psihologie
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr.3, bl.D4sc.B,ap.37,parter

Tel.: 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214

E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu