Elena Evsei Ruiu
Elena Evsei Ruiu
Cântul este sufletul ei, este ceea ce o reprezintă şi, prin energia ei debordantă, mereu reuşeşte să „fure” un zâmbet sau o lacrimă de la cei care o ascultă cântând. Nu renunţă niciodată la momentele în care are posibilitatea de a oferi o mână de ajutor celor neajutoraţi şi de aceea participă mereu la evenimente caritabile. Este o mare admiratoare a Nicoletei Voica. Acestea sunt primele cuvinte car îţi vin în minte atunci când vrei să faci un mini-portret al artistei Elena Evsei. Lenuţa Evsei este născută în luna mărţişorului, la data de 3 martie 1964, în municipiul Brad. Provine dintr-o familie numeroasă, în care cântecul popular este şi a fost îndrăgit mereu. Chiar dacă locuiau la bloc, în mijlocul oraşului şi costumul naţional nu era purtat aşa cum o făceau oamenii de la sat, Elena a fost atrasă de cântul şi portul tradiţional.
Bunicii locuiau în judeţul Vaslui, mult prea departe ca să îi poată vizita des şi să vadă viaţa de la ţară. Elena a fost interesată de cântecul popular românesc încă din primii ani de şcoală. „Mai am încă 11 fraţi, dar am avut o copilărie fericită chiar dacă au fost multe lipsuri! Mi-am ajutat familia cât de mult am putut, dar am făcut-o tot prin artă, primul meu loc de muncă fiind într-un atelier de broderie, încă de la vârsta de 16 ani”, a afirmat Elena.
Dreptate şi muzică
Nu a făcut studii în domeniul muzical, dar este mândră că a absolvit (în 2005) Facultatea de Drept „Vasile Goldiş” din Arad. Cariera muzicală a început-o, încurajată de artiştii Ansamblului „Doina Crişului” al Casei de Cultură din Brad, încă de pe vremea studiilor gimnaziale. „Mama lucra la Casa de Cultură şi când mergeam să o vizitez, mereu fugeam să îi pândesc pe artiştii Ansamblului „Doina Crişului” cum făceau repetiţii pentru spectacole. Multă vreme nu mi-au dat importanţă, dar într-o zi m-au invitat să cânt o melodie. Cu mari emoţii am interpretat un cântec din repertoriul Irinei Loghin şi le-a plăcut”, îşi reaminteşte Elena, trăind parcă momentul.
Sursa portului şi al cântecului
Cântecele şi costumele populare sunt toate din zona Bradului. Mai exact din satul Prăvăleni, de unde are doar amintiri frumoase legate de săteni. „Am fost o mare norocoasă! Bătrânii satului mi-au dăruit costume deosebite din lăzile lor de zestre. Îmi cântau cu tot dragul melodii de pe vremea lor şi îmi povesteau cu dor şi lacrimi în ochi de momentele de bucurie şi tristeţe pe care le-au trăit”, a afirmat cântăreaţa.
„Cale întoarsă” la Prăvăleni
Cel mai îndrăgit obicei al satului Prăvăleni pe care Elena la cercetat
mai îndeaproape este ritualul de nuntă. În anii ’80-’90 pe când artista
vizita des Prăvăleniul şi nunţile de aici i se păreau ca-n poveşti. De
sâmbătă până duminică erau la petrecere toţi invitaţii, aşa cum se
obişnuieşte şi acum. Lunea, rudele tinerilor însurăţei, bucătarii,
cântăreţii şi ospătarii, făceau „cale întoarsă” şi continuau veselia
până în dimineaţa zilei de marţi. Cu bucate alese, şi strigături care
mai de care, nuntaşi se asigură că tinerii însurăţei vor avea doar
amintiri frumoase de la petrecea căsătoriei lor. „De câte ori am avut
ocazia am vorbitdespre nunta de la Prăvăleni, un sat de lângă Vaţa.
Prăvăleni este satul din care am învăţat multe despre tradiţie şi
obiceiurile locului. De la bătrânii din sat am cântece şi tot aici am
avut ocazia să filmez obiceiul de nuntă. Pornind de la plecarea
vornicului prin sat pentru a aduce la cunoştinţa sătenilor despre marele
eveniment care va avea loc peste o săptămână, îmbrăcarea miresei pe
ascuns de către prietene şi vecine sau petrecerea în cinstea tinerilor
însurăţei. Strigăturile ca : <>, se auzeau de al vornic, pe uliţe satului, iar la petrecere mereu am cântat melodia <>
”, a spus Lenuţa zâmbind. Vizitând şi cântând mereu în satul
Prăvăleni, fiind printre artiştii Casei de Cultură din Brad şi pornind
de la melodia Irinei Loghin, prima participare într-un festival a fost
un pas spre ceea şi-a dorit: să cânte. Elena Evsei a rămas alături de
Ansamblului „Doina Crişului” şi astfel au început multiplele participări
la festivaluri de renume, spectacole şi turnee, atât naţionale, cât şi
internaţionale. Vremea festivalurilor şi turneelor
Încă de la primul festival – concurs, a obţinut primul loc („Voci tinere” de la Costeşti, în anul 1980), astfel Lenuţa dovedind că s-a născut să fie printre cei mai apreciaţi interpreţi ai folclorului românesc. Un an mai târziu (1981) a fost invitată să participe la festivalul „Maria Lătăreţu”, unde a cunoscut-o pe realizatoarea Mărioara Murărescu. Apoi în anul 1983 au urmat două concursuri – festival: „Maria Tănase” şi „Floarea din Grădină” aflat la prima ediţie, unde artista a fost fericita câştigătoare a trofeului festivalului. „Emoţiile au fost pe măsura grandorii festivalului. Un eveniment în care au participat interpreţi foarte buni. Nu mă aşteptam ca juriul să mă desemneze câştigătoarea trofeului, deoarece consideram că ceilalţi cântăreţi erau mult mai buni”, spune interpreta. Turneele din România şi din străinătate alături de Ansamblurile „Getuza”, „Silvana” sau „Doina Crişului” au avut un impact emoţional deosebit, astfel că prin cântecul ei. „Sunt bucuroasă că prin cântecele mele trezesc sensibilitatea din sufletele oamenilor. În multe spectacole, am văzut în public, oameni care plângeau în timp ce eu cântam. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul de a cânta şi sper ca la rândul meu să pot împărtăşi dragostea mea pentru cântecul popular şi tinerilor interesaţi de arta tradiţională românească”, a spus Lenuţa.
Moştenitorul artist al familiei Evsei Ruiu
Dacă cei doi copii nu au reuşit să îi urmeze paşi în cariera de artist, Lenuţa este convinsă că nepoţelul Claudiu Alexandru va fi cel care nu va ezita să-şi dedice viaţa artei. „Are doar patru anişori, dar nu există zi în care să nu cântăm împreună melodiile lui preferate –„Mociriţă cu trifoi” şi „Pui - pui - cocoş pestriţ ”. Îmi petrec majoritatea timpului cu micuţul Claudiu şi cred în talentul lui cu tărie. Într-o zi va fi un mare cântăreţ”, spune tânăra bunicuţă. Un album la fiecare 10 ani
După anii dedicaţi turneelor, spectacolelor, festivalurilor şi multiplelor înregistrări pentru radio şi televiziuni, în anul 1992 Lenuţa a oferit posibilitatea iubitorilor de folclor să păstreze în arhivele lor personale melodiile ei de suflet. Primul disc, „Câtă lume-i pentru mine”, este „o explozie” de sentimente şi trăiri din viaţa de zi cu zi al artistei. Cu versuri atent alese, care te fac să îţi aduci aminte de fiecare moment petrecut alături de cei apropiaţi sufletului tău. „Iubeşte-mă, bade dragă” este caseta cu melodii, din anul 2001, când artista a decis că este timpul să ofere noi cântece de o deosebită valoare folclorică, inspirate din viaţa prăvălenilor de odinioară. Pentru toamna anului 2010, Lenuţa pregăteşte un nou album care va cuprinde melodiile proprii şi cântece interpretate alături de tineri solişti de muzică populară foarte îndrăgiţi.
Georgiana Giurgiu
Comentarii
Trimiteți un comentariu