"Daca esti bun doar pentru tine, nu si pentru ceilalti, nu esti bun de nimic"

Viata mea a fost coordonata de trei aforisme care mi-au marcat raspantiile existentei si si-au pus definitiv pecetea asupra tuturor marilor decizii pe care le-am luat in clipele de grea cumpana si nu numai:

"Cunoaste-te pe tine insuti"

"Caracterul omului este destinul sau" si

"Daca esti bun doar pentru tine, nu si pentru ceilalti, nu esti bun de nimic". 

    Am pus un profund accent pe acea sensibilitate pura si genuina a spiritului neaos romanesc, acea simtire a fiintei netrucata de efectele civilizatiei moderne. 

    Sunt o mare iubitoare de autenticitate, de tot ce a ramas nealterat si necontrafacut in spiritul si in sufletul nostru; pastrez cu grija si delicatete traditiile si elementele portului nostru popular atat de drag; respect si ma inclin in fata vitalitatii si puterii de viata extraordinare a satului romanesc, care se lupta din rasputeri cu invazia pe banda rulanta de occidentalism si modernism. 

    Oare care dintre noi nu si-ar mai dori sa fie din nou copil acasa, la mama si la tata?!... Diminetile, cand se trezeste somnoros, sa plece prin iarba incarcata de roua in picioarele goale, sa asculte pasarile cantand si izvoarele sopotind, sa vada gazele si fluturii zburand din floare-n floare si sa priveasca spre cerul albastru; sa inspire puternic aerul tare de tara, incarcat de miros de flori, de pamant reavan si de verdeata, sa auda pulsul intregii naturi cum se rasfange in fiinta sa?!...

    Ca tot veni vorba de intoarcerea la obarsia radacinilor noastre, nu mai imi amintesc exact momentul cand am inceput sa cant. Inca de cand eram copila -am fost sapte frati- cantam odata cu iarba crescand si cu pomii inflorind, cantam cu mieluseii scosi la pasune si cu vacutele pe izlaz, cand ma trimitea "mamica". Am avut o copilarie grea, dar frumoasa, am stiut ce insemna munca grea inca de mica, atunci cand ma duceam la sapa, la culesul porumbilor, la arat si semanat, precum si la udatul gradinilor, dar acest fapt a constituit o lectie pretioasa in viata pentru mine deoarece m-a invatat valoarea castigului si ca munca il innobileaza pe om.

    Peste toate aceste greutati am trecut mai usor pentru ca ma simteam alcatuita in toata fibra mea din muzica populara si exersam pe ulitele satului arpegiul naturii si cel al universului rural, de unde, de-a lungul vremii, mi-am strans toate nestematele folclorice cantate de marii artisti ai neamului romanesc, care, ulterior, au devenit o sursa inepuizabila de inspiratie.               

     Muzica a crescut odata cu mine, s-a maturizat si s-a cristalizat atat de puternic in fiinta mea, incat a ajuns sa ma domine completamente si sa ma conduca prin intreaga lume. Este o dulce povara si vechile mari nume ale cantecului popular le simt ca pe un spirit din umbra, de dincolo de negura vremurilor, care ma obliga sa dau tot ce am mai bun din preaplinul sufletului meu si al inimii mele. 

 

    Am crescut intr-o atmosfera propice muzicii populare, tatal si mama mea fiind irevocabil indragostiti de folclor. La bine si la rau, in caminul nostru se auzeau ba doinele, ba muzica sprintara de petrecere, ba o balada haiduceasca. Totul imi parea o lume idilica, de basm.

    Am luptat mereu pentru a-mi atinge visele si telurile, nu am facut compromisuri care sa ma abata pe alte cai oculte. Poate ca am avut si norocul, pe parcursul timpului, sa incap pe maini bune. Eu nu i-am abandonat niciodata pe cei care m-au ajutat in ascensiunea artistica si le voi fi recunoscatoare cate zile voi avea. Le multumesc din inima celor care m-au sprijinit pana acum, dar si celor pe care inca nu i-am cunoscut si care vor avea un cuvant de spus de acum incolo in cariera mea muzicala.

    In tot ceea ce am facut am fost ca o carte deschisa, nu am avut niciodata nimic de ascuns pentru ca la mine totul este de natura evidentei. Cred cu tarie si convingere in puterea cantecului de a tamadui si de a purifica sufletul oamenilor, cred cu putere in vocatia mea si in energia pe care o detin ca pe o mostenire primita de la generatiile anterioare, un atavism primit in dar de la mosii si stramosii mei de la tara.

    Nu ma dau in vant dupa tot ce este la moda la un moment dat sau altul, pentru ca toate modele sunt trecatoare. Sunt de acord ca importurile occidentale si-au gasit locul lor in societatea noastra: Coca-Cola, Pepsi, Mall-uri, supermarket-uri, hamburgeri, etc., dar nu trebuie sa uitam ca si noi avem traditiile si obiceiurile noastre ancestrale care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor. Simt un atasament profund fata de adevaratele valori ale istoriei si culturii neamului romanesc. 

 

    Eu consider ca omul ramane valoros prin omenia lui si prin tot ceea ce face bine pentru semenii sai. 

    Ce este folclorul?... 

    Cantecul popular este chiar inima mea si nu am reusit niciodata sa dau o definitie intr-un singur cuvant pentru ca mi se pare ca as perverti sensul muzicii populare si l-as reduce doar la elemente banale daca as forta o astfel de definitie inoportuna.

     Muzica este chiar sufletul meu, trairea mea interioara, lumea de vis pe care o daruiesc celor care ma asculta cantand, entuziasm si vibratie, pamantul romanesc si oamenii cu toate ale lor bune si rele, necazurile si bucuriile, tristetea si fericirea, surasul pruncului din leagan si fericirea de a-ti alege jumatatea. Este aproape imposibil sa incerci sa dai o definite exacta muzicii populare pentru ca ea cuprinde toate sferele vietii si societatii in care traim cu totii.           

     Folclorul exprima geniul anonim al unei natiuni care si-a zidit sentimentul dainuirii pe propriul sau pamant, pe vatra dintre Carpati, Dunare si Marea Negra, locuri in care neamul nostru a cunoscut geneza si dezvoltarea ulterioara, ce-i va ramane zestre nepieritoare si pecete definitorie a fiintei sale.

    Suntem cu totii romani, asa ne-am nascut, asa am crescut si asa vom trai, indiferent pe ce meleaguri si meridiane ale lumii ne-am afla! 

 

Cu mare drag si pretuire,
A dumneavoastra devotata prietena,

Eugenia Filip 

Sursa :  http://www.eugeniafilip.ro