“Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni.”

“Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni.”

În Aragon (regiune de nord a Spaniei) trăia cu mulţi ani în urmă un rege cu frica lui Dumnezeu. Regele observă, spre marea lui mâhnire, că fiii nobililor de la curte nu mai mulţumesc lui Dumnezeu la masă. Pentru a le da o lecţie, regele chemă pe aceşti fii să prânzească într-o zi cu el. Aducându-se bucatele gustoase la masă, fiii nobililor procedară ca de obicei: se aruncară care mai de care asupra mâncărurilor alese, ca lăcustele asupra ogoarelor. Deodată uşa camerei unde se aflau ei cu regele se deschise şi, spre marea lor surprindere, intră un om îmbrăcat în haine murdare.


 Omul se puse la masă între ei şi, fără să zică ceva, începu să mănânce cu multă lăcomie. Fiii nobililor se opriră din mâncare şi priveau spre rege, aşteptând ca omul neinvitat să fie dat afară. Regele, însă, nu spunea nimic, văzându-şi mai departe de mâncare. Cerşetorul mâncă bine de prin toate farfuriile din jurul său, bău ce găsi prin pahare, apoi se şterse la gură cu mâneca hainei şi, fără să zică o vorbă, părăsi camera, trântind uşa după sine.

Toţi fiii nobililor nu ştiau ce să mai zică. Cu toţii priveau spre rege, aşteptând vreo explicaţie, care întârzia să vină.

– Ce om obraznic, ziseră fiii nobililor într-un glas. Cine poate suferi o asemenea obrăznicie?
– Aşa? zise regele. Nu vă place lucrul acesta? Acest cerşetor se aseamănă cu voi. Precum a venit cerşetorul la masă şi s-a pus fără nicio sfială între voi, iar apoi a plecat fără să mulţumească cuiva, tot astfel faceţi şi voi. Vă puneţi la masă fără ca să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru bunătăţile ce ni le dă El în fiecare zi. Şi apoi vă apucaţi cu lăcomie de mâncare, uitând cu totul de bunul nostru Dumnezeu. Luaţi învăţătură din această comportare rea a cerşetorului şi nu vă purtaţi ca el!
Lipsa de mulţumire faţă de Dumnezeu – iată un rău între oameni! Rugăciunea de mulţumire înaintea mesei este mai mult decât un obicei; ea este o necesitate la care ne îndeamnă Dumnezeu, prin Cuvântul Său. Este un lucru bun mulţumirea la masă sau este numai o tradiţie? Să nu facem din obiceiurile bune o tradiţie! În trecut, în multe familii era obişnuinţa ca înainte de masă să se mulţumească lui Dumnezeu. Oamenii zilelor noastre gândesc că ceea ce au pe masă este rodul muncii lor şi că nu trebuie să mulţumească nimănui. Ei uită că Dumnezeu le dă sănătate şi putere de muncă, şi că El lasă să crească tot ce ajunge pe masă.