Gănduri - Vera Craciun
Gănduri
Unde este-acea căldură ce se pierdea în văpaie,
Unde-a dispărut lumina? Este goală, fără straie…
Unde-i marea de cuvinte ce ecou-nălța la nori,
Unde-i clipa fericită care iți dădea fiori?
Amăgirea curge-agale, picătura se-mplinește…
Cât real și cât poveste viața noatră dăruiește?
Amintirile-s liane care -și apără durerea,
Una singură-ți șoptește: iubește acum tăcerea!
Ce-ntuneric! Negru-apasă, umbra-și face loc tiptil,
Lumânarea este arsă, topită de-al său delir.
Căutăm cu disperare focul ce dădea lumină…
Jarul stins nu licărește . Fir de scrum, caută vină.
Unde este-acea cădură ce se pierdea în văpaie,
Unde-a dispărut lumina? Este goală, fără straie…
Unde-i marea de cuvinte ce ecou-nălța la nori,
Unde-i clipa fericită care iți dădea fiori?
Gănduri
Unde este-acea căldură ce se pierdea în văpaie,
Unde-a dispărut lumina? Este goală, fără straie…
Unde-i marea de cuvinte ce ecou-nălța la nori,
Unde-i clipa fericită care iți dădea fiori?
Amăgirea curge-agale, picătura se-mplinește…
Cât real și cât poveste viața noatră dăruiește?
Amintirile-s liane care -și apără durerea,
Una singură-ți șoptește: iubește acum tăcerea!
Ce-ntuneric! Negru-apasă, umbra-și face loc tiptil,
Lumânarea este arsă, topită de-al său delir.
Căutăm cu disperare focul ce dădea lumină…
Jarul stins nu licărește . Fir de scrum, caută vină.
Unde este-acea cădură ce se pierdea în văpaie,
Unde-a dispărut lumina? Este goală, fără straie…
Unde-i marea de cuvinte ce ecou-nălța la nori,
Unde-i clipa fericită care iți dădea fiori?
Comentarii
Trimiteți un comentariu