"DOR DE BANAT"
Port si dans- Banatul de munte
De cate ori te roade dorul de locurile unde-ai vazut lumina vietii ?
De cate ori nu ti-s umezi ochii si greu sufletul ,aflandu-te departe de pamantul pe care ai pasit prima data ?
De cate ori ascultand cantecele oamenilor acelor locuri nu ti se zburleste parul si iti tresalta sufletul ?
Port si dans- Banatul de campie
Nu este miercuri si nici emisiunea "Unde-i joc si veselie" realizata de
Alina Buchert, colega noastra.. este inca marti si Eugen Emeric va
invita sa ascultati o emisiune pe care am intitulat-o "DOR DE BANAT".
O emisiune in care veti putea asculta multe din cantecele preferate ale marilor artisti ai Banatului.
Auditie placuta !
Puteti asculta Radio Sufletel accesand :
http://radiosufletel.ro/ ;
http://
sau direct pri
n winamp utilizand link-ul
http://
Id messenger yahoo & Skype : sufletel.radio1
Cântec pentru Bârzava
Opreşte-mi-te, timp! Nu regreta zăbava,
să-mi văd copilăria pe Bîrzava:
- Codrii de coşuri, cu izvor de fier,
cu stupii roşii ce roiau pe cer;
cu nori de fum planînd apăsător
şi oameni negri în acest decor.
Cu ei crescui! Şi la nămiez, nu rar
duceam mîncarea într-un alb ştergar
şi pînă tata lua o-mbucătură
priveam la tot, uimit peste măsură:
la ferotinele care umblau prin aer,
icnind cu ţipăt şi cu jalnic vaer;
la cotăriţele ce vărsau fier topit…
Dar dintre toate, tare m-a uimit
omul acela ce prindea de zor
imenşii şerpi la gură de cuptor
şi cu un cleşte îi purta de-urechi
spre alte văgăuni – gîndeam – mai vechi
unde-ar putea în pace să puiască
această rară specie şerpească…
Opreşte-mi-te, timp! Nu regreta zăbava,
Să-mi văd şi tinereţea pe Bîrzava:
- pe dealul aspru, smălţuit cu flori,
cu fagii grei – şi-ntîii mei fiori
simţiţi sub aripa de codru năzdrăvană
cu o şerpoaică aurie – Ană…
Să nu regreţi, nici tu! Nici eu nu regret
că înotam prin ierburi pînă-n piept
şi la coliba de şovar am stat
cît timp ciubărul ploii s-a vărsat.
În vatră jarul poate că s-a stins
topită eşti în vreme… eu sînt nins…
Numai pe locul despre care-ţi cînt
se ridicară străzi ca din pământ:
furnale noi, şi blocuri, şi asfalt,
şi noii stupi roind pe cerul’nalt.
Regreţi tu, timp? Eu n-am ce să regret –
Dă-mi iar la buze flautul de poet
să-mi torn în versuri flacăra şi slava
cum fac ai mei, cei dragi, de pe Bîrzava.
Autor: Pavel Bellu (Scrisul bănăţean, anul X, nr. 7 – 64 – , iulie 1959, p. 37-38)
Din volumul: Jurma, G., Ţigla, E. J., coord., (2009), Reşiţa: viziuni, Editura “Banatul Montan”, Reşiţa.
Sursa : http://banatulmontan.wordpress.com/2012/06/13/cantec-pentru-barzava/
Auditie placuta !
Puteti asculta Radio Sufletel accesand :
http://radiosufletel.ro/ ;
http://
sau direct pri
n winamp utilizand link-ul
http://
Id messenger yahoo & Skype : sufletel.radio1
Cântec pentru Bârzava
Opreşte-mi-te, timp! Nu regreta zăbava,
să-mi văd copilăria pe Bîrzava:
- Codrii de coşuri, cu izvor de fier,
cu stupii roşii ce roiau pe cer;
cu nori de fum planînd apăsător
şi oameni negri în acest decor.
Cu ei crescui! Şi la nămiez, nu rar
duceam mîncarea într-un alb ştergar
şi pînă tata lua o-mbucătură
priveam la tot, uimit peste măsură:
la ferotinele care umblau prin aer,
icnind cu ţipăt şi cu jalnic vaer;
la cotăriţele ce vărsau fier topit…
Dar dintre toate, tare m-a uimit
omul acela ce prindea de zor
imenşii şerpi la gură de cuptor
şi cu un cleşte îi purta de-urechi
spre alte văgăuni – gîndeam – mai vechi
unde-ar putea în pace să puiască
această rară specie şerpească…
Opreşte-mi-te, timp! Nu regreta zăbava,
Să-mi văd şi tinereţea pe Bîrzava:
- pe dealul aspru, smălţuit cu flori,
cu fagii grei – şi-ntîii mei fiori
simţiţi sub aripa de codru năzdrăvană
cu o şerpoaică aurie – Ană…
Să nu regreţi, nici tu! Nici eu nu regret
că înotam prin ierburi pînă-n piept
şi la coliba de şovar am stat
cît timp ciubărul ploii s-a vărsat.
În vatră jarul poate că s-a stins
topită eşti în vreme… eu sînt nins…
Numai pe locul despre care-ţi cînt
se ridicară străzi ca din pământ:
furnale noi, şi blocuri, şi asfalt,
şi noii stupi roind pe cerul’nalt.
Regreţi tu, timp? Eu n-am ce să regret –
Dă-mi iar la buze flautul de poet
să-mi torn în versuri flacăra şi slava
cum fac ai mei, cei dragi, de pe Bîrzava.
Autor: Pavel Bellu (Scrisul bănăţean, anul X, nr. 7 – 64 – , iulie 1959, p. 37-38)
Din volumul: Jurma, G., Ţigla, E. J., coord., (2009), Reşiţa: viziuni, Editura “Banatul Montan”, Reşiţa.
Sursa : http://banatulmontan.wordpress.com/2012/06/13/cantec-pentru-barzava/
să-mi văd copilăria pe Bîrzava:
- Codrii de coşuri, cu izvor de fier,
cu stupii roşii ce roiau pe cer;
cu nori de fum planînd apăsător
şi oameni negri în acest decor.
Cu ei crescui! Şi la nămiez, nu rar
duceam mîncarea într-un alb ştergar
şi pînă tata lua o-mbucătură
priveam la tot, uimit peste măsură:
la ferotinele care umblau prin aer,
icnind cu ţipăt şi cu jalnic vaer;
la cotăriţele ce vărsau fier topit…
Dar dintre toate, tare m-a uimit
omul acela ce prindea de zor
imenşii şerpi la gură de cuptor
şi cu un cleşte îi purta de-urechi
spre alte văgăuni – gîndeam – mai vechi
unde-ar putea în pace să puiască
această rară specie şerpească…
Opreşte-mi-te, timp! Nu regreta zăbava,
Să-mi văd şi tinereţea pe Bîrzava:
- pe dealul aspru, smălţuit cu flori,
cu fagii grei – şi-ntîii mei fiori
simţiţi sub aripa de codru năzdrăvană
cu o şerpoaică aurie – Ană…
Să nu regreţi, nici tu! Nici eu nu regret
că înotam prin ierburi pînă-n piept
şi la coliba de şovar am stat
cît timp ciubărul ploii s-a vărsat.
În vatră jarul poate că s-a stins
topită eşti în vreme… eu sînt nins…
Numai pe locul despre care-ţi cînt
se ridicară străzi ca din pământ:
furnale noi, şi blocuri, şi asfalt,
şi noii stupi roind pe cerul’nalt.
Regreţi tu, timp? Eu n-am ce să regret –
Dă-mi iar la buze flautul de poet
să-mi torn în versuri flacăra şi slava
cum fac ai mei, cei dragi, de pe Bîrzava.
Autor: Pavel Bellu (Scrisul bănăţean, anul X, nr. 7 – 64 – , iulie 1959, p. 37-38)
Din volumul: Jurma, G., Ţigla, E. J., coord., (2009), Reşiţa: viziuni, Editura “Banatul Montan”, Reşiţa.
Sursa : http://banatulmontan.wordpress.com/2012/06/13/cantec-pentru-barzava/
Felicitari pentru postare>:D<
RăspundețiȘtergere