Bibelou de porcelan - Neacsu Cristian
Apusul unei iubiri mi-a dat gust de scris si de atunci nu m-am mai oprit.
Pana de curand cand o mare dezamagire m-a facut sa sovai, sa scriu fortat, sa imi chinui inima si sufletul sa puna doua cuvinte unul langa altul.
Unii scriu oricum, eu doar asa de parca as fi blestemat sa nu pot scrie fara o muza, fara un suflet de femeie care sa ma inspire, sa-mi ”dea foc” sufletului si inimii…
Azi am sa scriu pentru tine.
Am sa-ti spun din nou.
Si daca am sa termin cerneala am sa-mi inmoi penelul in ocean pentru ca e un subiect etern si atat de frumos incat nu se poate sa nu scriu pana mor…
Nimic niciodata nu e intamplator, exista un echilibru si un sens in cele mai aberante si incredibile ”accidente” din viata ta.
Pe moment esti transfigurat de uimire, nu intelegi nimic, pare ca intreaga-ti lume se darama, ca totul e nedeslusit si ca speranta e o himera fara substanta in realitatea ce te inconjoara.
Poate ai ramas fara loc de munca, poate un divort, poate o intamplare nefericita la care nu te-ai fi gandit si care pe moment te impresoara cu umbre si chin, cu jale si venin ….cu ganduri negre fara de sfarsit…
Poate crezi ca soarele s-a stins pe strada ta, poate ce s-a intamplat e atat de tragic incat esti incremenit si nici macar nu-ti regasesti sensul propriei fiinte pe lumea asta.
Daca am sa-ti spun ca e prilej de mare bucurie vei zice ca sunt nebun pentru ca realitatea e cea ce distruge orice urma de optimism sau de speranta.
Daca am sa-ti soptesc ca o imensa poarta spre viitor se deschide chiar acum in fata ta si ca altfel nu se putea, ca pur si simplu marile schimbari sunt avide de contraste poate pentru a sublinia eterna adancime a spiritului uman, vei spune ca e o filozofie de doi bani fara cap si fara coada….
Vei continua sa adancesti contrastul subliniindu-ti drama, punand paie pe foc ba chiar vei dori sa-ti dai foc sufletului avid de o adancime de care nu te credeai in stare.
Si am sa-ti spun ca e bine.
Am sa-ti spun ca sufletul rade mai frumos dupa ce plange, ca inima se topeste mai cu dor dupa ce ingheata, ca tu asa cum esti acum cu viata ta esti mult prea adancit in rezolutii pentru a percepe tumultul unei schimbari…
Insa ti-am promis sa-ti fiu aproape, sa te fac confidentul meu pentru o viata, sa impartasesc cu tine schimbarile din viata mea si sa invatam amandoi din roiul unor cuvinte si ganduri ce uneori (si sper cat mai mult) lasa urme frumoase in sufletul tau.
Ca si in al meu, pentru ca trebuie sa ma crezi, dupa ce scriu un pic aici imi adancesc si-mi prefigurez intuitia acelei schimbari.
Eu scriu pentru tine dar sa fii sigur ca si pentru mine si asta ar trebui sa faci si tu.
Ar trebui sa ma vezi cum scriu ca sa intelegi ce spun, nu am notite, nu am hartii, nu am nimic decat o tastatura ALBA si gandurile mele.
Nu schimb nimic, nu rectific idei, imi imaginez doar ca esti aici si vorbim simplu, fara fitze si figuri, fara cuvinte decisive si absolute, fara sabloane si idei preconcepute, doar tu cu mine si o cafea.
Si azi iti spun simplu: iubesc din nou, iubesc o fiinta reala, atat de reala incat nu m-am putut opune primei imagini zamislita din toata fiinta ei.
Bibelou de porcelan.
Cu drag,
Cristian.
by on July 7, 2012
http://gandurileschimbaviata.info/bibelou-de-porcelan/
Comentarii
Trimiteți un comentariu