„Ştiu că nu pot schimba lumea, dar aş începe cu mine...”

La trei ani a început să studieze baletul şi este convinsă că astăzi ar fi fost balerină. „Profesoara de balet, o nemţoaică de la care am învăţat foarte multe, a murit şi a fost înlocuită de cineva care nu era la fel de bun. Mama m-a retras, şi baletul a trecut pe locul doi. Şi acum păstrez pasiunea pentru dans. Simt că într-o altă viaţă m-a o balerină. Şi, cândva, o prinţesă din Bizanţ. Am simţit-o în mine atât de bine pe Maria de Mangop, încât mi-am închipuit că am fost ea. Aşa am scris cântecul . Vali Sterian, care a fost foarte bucuros să lucreze această piesă, mi-a spus: .”
Ascultând-o pe Maria Gheorghiu, faţă în faţă, îţi dai seama că prinţesa din ea nu a părăsit-o niciodată. Frumuseţea i se dezvăluie treptat, odată cu bogăţia interioară şi cu strălucirea nestematelor din priviri. Vocea ei transmite, ca într-o vrajă, sensibilitate şi forţă. „Leopoldina Bălănuţă mi-a spus cândva un lucru pe care multă vreme l-am considerat o aiureală. „Tu nici nu-ţi dai seama ce aură există în fiinţa ta!”

„Nu e suficient să ai un har...”

Rădăcinile artistice vin dinspre părinţi şi bunici. „Bunicul dinspre tată a fost cantor la biserică, iar din partea mamei am avut mulţi muzicieni în familie. Am studiat de mică vioară şi oboi, dar părinţii mei s-au despărţit când aveam 10 ani, iar mamei i-a fost greu să se descurce şi nu mi-am putut continua studiile muzicale. Mai târziu, am intrat într-un cor de cameră, unde am rămas peste zece ani, până când dirijorul Doru Morariu a plecat la Filarmonica din Iaşi. Un profesor foarte bun, de la care am învăţat multe şi care mi-a recomandat să urmez o carieră muzicală. Nu a fost singurul care m-a îndrumat către operă sau operetă fiindcă am voce pentru aşa ceva. Am făcut studii în acest sens şi am învăţat să trec cu mare uşurinţă dintr-un registru vocal în altul. Folkul nu e simplu, iei o chitară, înveţi trei acorduri şi două vorbe. Pentru mine, este în primul rând o stare şi m-am îndreptat către folk pentru că mi-a plăcut mult poezia. Şi cuvântul, în general. Munca mea la radio o dovedeşte.” Apropierea de poezie i-o datorează lui Nichita Stănescu, dar şi altor poeţi care au scris în spiritul lui. „Am intrat în cenaclul Atheneum din Reşiţa, recitându-mi poeziile proprii, şi am observat că lumea este mai receptivă la cuvântul cântat.” A învăţat să cânte la chitară, pentru a oferi cuvântul cântat, în ciuda reproşurilor generale că abandonează o carieră muzicală în favoarea unui gen ce nu era luat în serios. „Cel care mi-a înţeles această pasiune a fost Doru Morariu, de la care am învăţat şi compoziţia. Nu e suficient să ai un har, trebuie să îl dezvolţi învăţând.”

Muzica folk - un gen în care toţi se regăsesc

Crede că astăzi folkului îi lipseşte vizibilitatea. „Dacă lumea ar înţelege cu adevărat ce reprezintă, artiştii s-ar dezvolta altfel. Una este să fii motivat să faci ceva şi alta este să-l faci doar pentru că îţi place. Pe vremea Cenaclului Flacăra folkul a avut şansa, dacă poate fi numită şansă, să fie cam singura formă de cultură. Fiecare oraş avea un cenaclu, o agora sa, unde erau prezente mai multe forme de artă. Exprima, totodată, un protest faţă de problemele societăţii, probleme care există şi astăzi, doar că sunt altfel <îmbrăcate>. Acest atu s-a pierdut, iar folkiştii, din nevoia de a fi auziţi, s-au îndreptat spre o zonă comecială. Am trecut şi eu prin experienţa asta. Mi s-a cerut să cânt piese uşoare, să nu merg prea mult în zona elitistă, cu metaforă şi poezie grea. Există şi un folk fără metaforă, care spune lucrurilor pe nume, dar aşa cum trebuie. Nici acesta nu este promovat. Nu înţeleg de ce. Mergând în turnee prin ţară, descopăr că folkul este bine receptat de toată lumea. E un gen în care toate categoriile de vârstă se regăsesc. Oamenii cântă alături de noi melodii care nu au apărut pe un disc sau nu au fost promovate la televiziune, iar noi suntem primiţi ca nişte adevăraţi artişti. Proiectul , iniţiat de Radio România, este o formulă de spectacol, în care artişti mari sunt invitaţi să cânte alături de debutanţi, aducând pe scenă două generaţii, ca o predare de ştafetă, iar sălile sunt mereu arhipline.”

Sufletul între folk şi fado

De curând a descoperit că-i place să cânte fado. A învăţat celebrul „Cancao do mar“ şi a înţeles că genul fado este a doua sa natură. „Cineva m-a înregistrat cântând acest cântec într-un concert la Bucureşti şi i l-a trimis lui Dulce Pontes. Răspunsul ei este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat. „Are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund. Poate cânta fado cu succes. Cred că pentru ea muzica este o raţiune de a trăi, nu oricine cântă fado pentru că muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. Toate se găsesc în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare.”
Alte proiecte muzicale importante sunt „Pariu pe prietenie”, realizat cu site-ul „Bocancul literar”, un fel de cenaclu, şi „Folk fără vârstă”, ce promovează muzica folk în licee. „Este un proiect permanent, ca şi Festivalul , unde sunt în juriu de ani de zile şi constat că tinerii sunt atraşi de folk, de la cele mai fragede vârste.” La Radio Bucureşti realizează emisiunea „Clubul de Joi“, o emisiune interactivă cu invitaţi deosebiţi. „Regret că nu am notat toate mesajele pe care le-am primit de la ascultători, cu toate gândurile lor frumoase, pentru că aş fi putut să public o carte până acum. La televiziune realizez emisiunea „În căutarea folkului pierdut”, în cadrul căreia am reuşit să fac portrete cu majoritatea artiştilor importanţi. Sunt satisfacţii profesionale dincolo de scenă: să cauţi în sufletul oamenilor de lângă tine şi să scoţi de acolo tot ce au ei mai bun şi mai frumos.”

„Ceea ce cauţi vine spre tine firesc”

Altă realizare a Mariei Gheorghiu este fiica sa, Maria Cassandra. Are 23 de ani. „E un copil frumos şi sensibil. Are o voce absolut minunată şi este o dansatoare foarte talentată, dar refuză să aleagă o carieră muzicală. Nu vreau să o forţez. O las să se găsească, aşa cum au făcut şi părinţii mei cu mine. Motivaţia mea a fost de face lucruri de care părinţii mei să fie mândri.”
Este convinsă că pentru a oferi trebuie mai întâi să te descoperi, iar ceea ce cauţi vine spre tine firesc. Aşa cum foarte frumos spune unul dintre cântecele sale: „Ştiu că nu pot schimba lumea, dar aş începe cu mine... La biserică nu mergi doar ca să te rogi, ci să şi mulţumeşti. Foarte bine mă reprezintă cântecul , la care doar dacă mă gândesc simt că mă luminez. Acest cântec a venit în momentul în care am cunoscut sublimul în dragoste. Chiar dacă starea aceea nu mai există, acest cântec mă face să radiez de câte ori îl cânt. Filosofia de viaţă care mă ajută să trec peste greutăţile vieţii este de a lua frumosul din tot ce a fost. Poţi pierde mult în viaţă dacă faci compromisuri de teama singurătăţii. Când am realizat asta, am început să fac lucruri importante pentu mine, care mă ajută să mă simt împlinită.”

Sursa :
http://www.revistafelicia.ro/articol_1006281/maria_gheorghiu_%E2%80%9Estiu_ca_nu_pot_schimba_lumea_dar_as_incepe_cu_mine___%E2%80%9D.html