"SUNT" - VERA CRACIUN

 
 
Sunt adâncul de pădure verde-n umbră risipit.
Șoapta frunzelor mă-ntreabă, cum de iar m-am ratăcit…
Și-n curând coroana vie a copacilor străjeri,
Vor ști a-mi conduce pașii prin mireasmă și-adieri.

Sunt iarba cea primitoare. Ca și-n vara ce-a trecut,
Mă hrănesc cu cer și soare, noaptea, greierii ascult.
Imi înclin fruntea agale când vantul iarași adie
Și-mi aduce dinspre vale triluri noi de ciocârlie.

Sunt al verdelui de munte, către cer înalț privirea.
Pe poteci mici neștiute, mai vie-mi e strălucirea…
Și în susur de izvoare care liniștea-mi frământă,
Dăruiesc în jur răcoare. Iarba, frunza mă încântă!

Titlul acestor catrene este -"Sunt". Ele fac parte din sirul de catrene pentru "Ruga fara sfarsit"cel mai lung poem pentru Cartea Recordurilor, proiect initiat de dl.Romeo Tarhon.

Vera Craciun

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

Titiana Mihali - o existenţă zbuciumată, un talent dumnezeiesc