DESPRE BRAND-URILE GALAŢIULUI - de prof.univ.asoc.Pompiliu COMŞA

 

 

de prof.univ.asoc.Pompiliu COMŞA,
Universitatea APOLLONIA Iaşi
Epistola lui Pavel către galateni este a patra dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârşitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticităţii epistolei. Epistola este adresată bisericilor Galatiei, care era o provincie romană în Asia Mică. Tema centrală a epistolei este rolul Legii. Teologia epistolei a influenţat profund gândirea protestantă. Nu am început întâmplător dizertaţia despre brand-urile Galaţiului, mai ales că multă lume a confundat, intenţionat sau nu, denumirea municipiului şi judeţului de pe Dunăre de la Mila 80 cu Galatia, provincia romană amintită.
BRAND-urile GALAŢIULUI
Invitaţia domnului prof.dr. Gheorghe FELEA de a-mi exprima opinia legată de subiectul din titlul intervenţiei mele, mărturisesc, iniţial m-a pus pe gânduri doar pentru faptul că eram pus în situaţia dificilă de a alege dintre mai multe posibilităţi. Să le iau pe rând, aşa ca la şcoală.
Primul brand al Galaţiului ar putea fi reprezentat de Valul lui Traian. Asta numai dacă autorităţile locale, vremelnice pe posturi e drept, vor accepta sugestia făcută de arheologii Muzeului Naţional de Istorie al României, la seminarul ’’Reconectarea spaţiului european la patrimoniul său din Antichitate. Valul lui Traian’’. Evident, e vorba de Valul lui Traian, construit în secolul II-III d.Hr., acesta constituind graniţa europeană cea mai îndepărtată a Imperiului Roman. Continuitatea valului se regăseşte până în Marea Britanie, acesta străbătând ţări ca Germania, Olanda, Austria, Ungaria, parte din Slovacia, ajungând în România şi foarte puţin în Republica Moldova. Vor sau nu cârcotaşii, municipiul Galaţi deţine această zonă care poate capta atenţia nu numai a Europei, ci a întregului mapamond. Aşa cum Galaţiul era limita Imperiului Roman în antichitate, ca un arc în timp, Galaţiul este hotarul Uniunii Europene astăzi.
Pe mapamond avem şi ceva experienţe similare în domeniu, ca prim argument fiind Valul lui Hadrian din Marea Britanie, un val de apărare care este o continuare a Valului lui Traian de la Galaţi. În opinia subsemnatului, cu eforturi financiare minime s-au putut restaura porţiuni din val (palisade din nuiele, pietre, pământ galben, câteva turnuri de supraveghere din scânduri). Turiştii vizitează acest val, merg pe el şi, din loc în loc, cumpără tricouri ale căror imprimeuri menţionează câţi kilometri a mers respectivul cumpărător pe val. Spectacole carte reproduc scene de luptă dintre soldaţi şi britanici, ori celţi, chiar lângă val, constituie iarăşi un punct de atracţie. De asemenea, turiştii sunt cazaţi la pensiunile din apropiere unde îşi lasă banii.
La noi, Valul lui Traian care traversează judeţul de la est către sud-vest, de la Tuluceşti şi până în satul Traian, comuna Braniştea, ar putea fi valorificat astfel pe porţiunile unde el se observă cel mai bine: la Tuluceşti, la 50 de metri de şoseaua ce duce la pădurea Gârboavele şi la Traian, unde are înălţimea cea mai mare (aprox. 4 metri). Primarul de la Tuluceşti intenţionează să deschidă un muzeu cu vestigii arheologice, ca de altfel şi primarul de la Braniştea care doreşte să deschidă un muzeu al olăritului. Dacă acestea vor fi lângă val, succesul ar fi mai mult decât cel aşteptat. Ştiu c-au fost lansate câteva programe de finanţare, unul recent pentru ţările riverane Dunării. Alte proiecte transfrontaliere pot fi de asemenea, aplicate, având în vedere că o mică porţiune din Valul lui Traian se regăseşte dincolo de Prut. Totul e ca autorităţile locale, în parteneriat cu celelalte instituţii să dorească acest lucru.
Un al doilea tip de brand ar fi CNVA-ul. Construit, bucată cu bucată, vreme de aproape 145 de ani, brandul Liceului Vasile Alecsandri s-a impus definitiv, găsindu-şi un loc binemeritat în fruntea învăţământului gălăţean şi în fruntea învăţământului românesc. Constanţa cu care elevii liceului cuceresc premii la concursuri, olimpiade şi alte competiţii naţionale vorbeşte de la sine despre tradiţia performanţei academice a unei şcoli care îşi selectează drastic elevii. Primele medalii internaţionale au fost obţinute, aşa cum am menţionat într-o altă intervenţie a subsemnatului, în urmă cu 30 de ani. Alţi premianţi, la nivel internaţional, duc numele şcolii pe toate meridianele. Prima bătălie câştigată de liceenii gălăţeni la olimpiadele internaţionale datează din 1983, când Nicolae MANDACHE şi Marian WEISS au primit, la Paris, o medalie de aur şi una de bronz pentru conştiinţele lor de matematică. De atunci, CNVA-ul a câştigat 11 medalii de aur (trei obţinute de un singur elev, Mihai MANEA, între 1999-2001, la olimpiada de matematică), şase de argint şi alte şapte de bronz. Mihai RĂCOREANU şi Dan DĂNĂILĂ, absolvenţi de anul acesta, sunt cei care au adus CNVA-ului nu mai puţin de zece medalii internaţionale, fiecare având câte două medalii de aur, două de argint şi câte una de bronz, Teodor TROTUŞ a luat o medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Chimie din Coreea de Sud şi medalia de argint la Olimpiada internaţională de la Moscova, Anca ARBUNE, medalie de bronz la Olimpiada Internaţională Multimedia ’’Mediashow’’, Italia, Filip BURIANĂ, medalie de aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară, Yakutsk, Rusia şi medalie de aur la Olimpiada Balcanică de Informatică Skopje-Macedonia, Manuela SERIA, menţiune la Olimpiada Internaţională de limbă, literatură şi cultură românească, la care se pot adăuga poate numele celor care au fost la începuturi. Din câte ştiu, sunt foarte multe premii internaţionale câştigate de elevii de la CNVA în toate domeniile, inclusiv teatru. Meritul este al şcolilor gimnaziale care furnizează astfel de elevi şi al profesorilor din CNVA care continuă munca începută şi o duc spre performanţă. Spiritul de competiţie între elevi, dar şi între profesori ridică de la an la an ştacheta. Exemplul cel mai elocvent în acest an îl reprezintă oportunităţile oferite elevilor de a studia în străinătate. Din 1999, ceneviştii au cucerit, pur şi simplu, universităţile, nu doar pe cele din SUA, dar şi pe cele din Marea Britanie, Germania, Olanda, Grecia, Franţa, Italia, Canada, Japonia. Sunt deja sute de elevi care au convins instituţii de prestigiu că merită să fie susţinuţi şi creditaţi cu toată încrederea. Locuri ca Harvard, Princeton, Yale, Oxford, pe care înainte le auzeam doar prin filme sau cărţi, au devenit realităţi palpabile prin intermediul foştilor elevi de la CNVA care au dus faima Galaţiului în lumea largă.
Înfiinţat în 1867, CNVA-ul închide cu grijă în istoria sa nume de mari dascăli care au predat aici sau de absolvenţi de renume, referindu-ne strict selectiv la Gh. BOGDAN-DUICĂ, Nicolae LONGINESCU, Iorgu IORDAN, Petre ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ, generalul Eremia GRIGORESCU şi Gheorghe ZANE, alături de oamenii de ştiinţă ai prezentului, în frunte cu pedagogul, istoricul, sociologul şi cercetătorul Constantin Gh.MARINESCU, matematicianul Cristian S.CALUDE, profesor la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, Dumitru IACOBAŞ, cercetător în biofizică la Colegiul de Medicină ’’Albert Einstein’’ din New York, renumitul profesor de termodinamică de la Universitatea Duke, Adrian BEJAN, una din somităţile lumii în materie de inginerie sau - de cenu? - profesorul doctor Gheorghe FELEA, directorul Direcţiei Generale pentru Învăţământul Preuniversitar din ministerul românesc de resort. Cu o asemenea istorie şi un asemenea brand, nu e de mirare că CNVA-ul este unul dintre primele licee din ţară unde media de admitere la unele specializări este foarte mare. De exemplu, anul acesta la matematică informatică bilingv s-a intrat cu 9,91, Galaţiul fiind pe locul al treilea între liceele de elită din România.
Un alt treilea brand care poate fi luat în consideraţie este AXIS LIBRI, un brand cultural gălăţean. În esenţă, valoarea de brand cultural constă într-o relaţie, asemenea unui contract, tacit, care se construieşte între proprietarul ideii şi consumatorul intelectual. Dacă s-a reuşit afirmarea brandului amintit la cotele la care a fost conceput de către creatorul său, managerul Bibliotecii ’’V.A.Urechia’’, profesorul doctorand Ilie ZANFIR, care a iniţiat, inspirat, călăuzit şi validat întreaga construcţie, rămâne să stabilească iubitorii de cultură şi frumos de aici şi de pretutindeni. Totul nu ar fi fost posibil fără profesionalismul admirabilului colectiv al prestigioasei biblioteci gălăţene şi îndeosebi fără înţelegerea şi sprijinul Consiliului Judeţean. O concluzie, şi în acest caz, poate fi formulată fără echvoc: Brandul cultural AXIS LIBRI a generat manifestări pline de substanţă, stil şi valoare, rod al contribuţiei unui impresionant număr de colaboratori, personalităţi culturale gălăţene, din ţară şi străinătate.
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI
Plecând de la premisa celor trei brand-uri şi cum presa reflectă cel mai bine nivelul de evoluţie al unei ţări, eventual al unui popor, ca parte din domeniu, în urmă cu ceva timp, noi, cei de la Trustul de Presă REALITATEA- campioana presei româneşti de provincie, pe care-l conduc de 12 ani, ne-am gîndit să constituim Asociaţia ’’Fiii Galaţiului de pe alte meleaguri’’, în care să cuprindem pe toţi cei născuţi în judeţul nostru şi care acum vieţuiesc în diferite colţuri ale lumii, cu toţii personalităţi certe. Vă mai mărturisesc, când am ocazia, răsfoiesc încântat presa străină. Pe lângă tabloidele care nu lipsesc nici la ei, există o presă de calitate adevărată, în care analiza, reportajul, interviul şi reflecţiile sunt bine îmbinate şi întrupează un material serios, consistent şi cerut de o piaţă de regulă imensă care astfel resimte efectele campaniilor de publicitate în care sunt implicate astfel şi revistele, ziarele şi televiziunile. La noi e altfel, piaţa există şi spune ce are de spus, dar nu la scara şi calitatea occidentală. Presa română de calitate, am citit undeva, nu poate exista în democraţia asta de microtârgoveţi, de cumetrii şi traficanţi de agude. Nu avem nici oameni specializaţi şi nici public, toate sunt improvizate şi neconsistente, trăind atârnate de căte vreun nimic până când le va spulbera vântul nimicitor al istoriei. Adevărul e ca rasa albă, în trecut creştină, acum atee şi secularizată în majoritatea sa, îmbătrâneşte, sărăceşte şi se deprofesionalizează, producând doar firme de leasing, diverse instituţii financiare nonbancare şi rătăcind banii băncilor în subteranele aranjamentelor dintre privatul şmecher şi influent şi reprezentanţii banului public.
Să fie clar: presa europeană poate rezista din cauza dimensiunii bazinului lexical în care se produce, publicul e cu mult mai instruit decât ce a mai rămas în România, media poate fi convenabilă la consum şi afacerea devine profitabilă. Mai sunt necesari oameni care să aibă o brumă de cunoştiinţe, căci cu mintea stinsă nu poţi decât deveni legumă. Cum nu facem parte din acestă categorie, din contră, dorim să-i scoatem din jobenul vrerii noastre pe cei mai de notorietate gălăţeni, în viaţă la ora asta.
Pornind de la primarii gălăţeni, a căror mandate între 1870 şi 1944, erau doar de un an şi puteau să fie aleşi mai multe mandate succesive, dar nu abuziv, pentru că oamenii de atunci înţelegeau mult mai înţelept puterea decât cei de astăzi. Cred că unul dintre motive ţine de educaţie. Primarii gălăţeni ai epocii erau oameni cu carte, majoritatea absolvenţi ai Dreptului, mulţi cu doctoratul, unii publicişti, protectori ai proprietăţii şi comunităţii, susţinători ai cauzei locale, sprijinitori ai antreprenoriatului şi celor nevoiaşi, liberali, dar şi socialişti. Primarii gălăţeni respectau şi susţineau legea şi autoritatea statului în numele cetăţeanului şi pentru acesta. Astăzi pare demagogie ceea ce spun, dar atunci erau adevăruri. Dacă ceea ce a fost început ca şi construcţie a fost făurit sub direcţia inginerului Alexandru MORUZZI, restul a fost detailat, rafinat şi extins de primarii umanişti, oameni ai legii şi sprijinitori ai iniţiativei şi capitalizării naţionale. Fie că este vorba de eforturile de război, fie că este vorba de criză, fie că este vorba de plin război, nu s-a întâmplat ca astăzi, pe vreme de pace, să se desfiinţeze şcoli, spitale sau secţii de poliţie. Absolut toţi primarii au extins oraşul, au fost preocupaţi de dinamica sa economică şi de electrificare şi infrastructură, fie că lumina venea de la lămpile publice cu gaz sau de la lămpile electrice. Galaţiul, până la alipirea Dobrogei de ţară, după 1877, a reprezentat principalul port al României moderne şi regele Carol I a înţeles şi susţinut importanţa acestuia. Astfel s-au găsit banii în bugetul ţării pentru construirea mnodernă a portului Galaţi şi alătuiri de infrastructura portuară au început să se dezvolte construcţiile şi reparaţiile navale. Dezvoltarea economică ulteriorară a României a depins de prezenţa acesteia la Gurile Dunării, alături de marile puteri europene şi Rusia sau mai apoi URSS. Până la dezvoltarea transportului de călători în străinătate pe calea aerului, Galaţiului era portul principal prin care se ieşea din ţară. Primarii gălăţeni ai epocii au înţeles aceste imperative şi le-au pus în valoare. Mandatele lor scurte arată că şcoala primăriei era una de lideri, iar continuitatea proiectelor şi materializarea lor ţinea de lucrul în echipă, coeziv şi susţinut, cuvinte care astăzi par simple formule de propagandă. Nu e un eşec, e doar rezultatul unui act de iersponsabilitate a unui întreg popor.
Galaţiul, de-a lungul vremii, a fost prezent în poveşti, filme şi clipuri. ’’Explozia’’, film comunist realizat în întregime la Galaţi, exact ecranizarea realităţii, a avut ca subiect incidentul navei panameze încărcată cu azotat de amoniu, care era în pericol de a exploda şi a distruge Galaţiul şi Brăila. Unul din filmele ’’Dracula’’ în care se spunea că sicriul domnitorului, devenit vampir, urmărit de nişte englezi cu trenul, pentru a-l ucide prin înfigerea unui ţăruş în inimă, din Anglia a plecat la Varna, apoi a ajuns la Galaţi pe mare, iar de acolo a plecat înapoi în Transilvania cu o căruţă de ţigani. ’’Meta Tempesta’’ s-a filmat la Galaţi, mai precis la ruinele de la Tirighina, un film în care se preciza eronat că acele tunele au fost construite de germani pentru a proteja populaţia în al doilea război mondial, iar drumul ce intra în Galaţi, în film juca rolul drumului spre Constanţa. Ca să nu mai vorbim de ’’Valurile Dunării’’, realizat de Studioul cinematografic Bucureşti, în regia lui Liviu CIULEI, după un scenariu de Dumitru CARABĂŢ şi Francisc MUNTEANU. Îi are ca protagonişti pe Irina PETRESCU, ca debutantă, în rolul soţiei timonierului şlepului, pe Lazăr VRABIE în rolul ofiţerului sub acoperire şi pe regizorul însuşi ca timonierul şlepulului. Este de remarcat că viitorul regizor Lucian PINTILIE a jucat, de asemenea, în film în rolul episodic al unui soldat german. Galaţiul este prezent şi în romanul ’’Dracula’’ al lui Bram STOKER, clipuri ale cântăreţilor de muzică lăutărească, manele şi hip-hop, în diverse documentare despre al doilea război mondial în care Galaţiul era prezentat de comentatorii germani drept punct de forţă al armatelor române, personal plăcându-mi enorm documentarul recent despre oraş, lung de 30 de minute, realizat la cererea Consiliului Judeţean Galaţi.
Avem personalităţi gălăţene cu duiumul, de la Alexandru Ioan CUZA, fost Pârcălab al Plasei Covurlui şi primul Domn al Principatelor Unite, la maica Veronica GURĂU, legendara stareţă a Mănăstirii Vladimireşti, primarul Ghiţă VASILIU, fraţii Gheorghe şi Jean MAKSAY, fotografii Curţii Regale, de la care ne-au rămas cele mai valoroase imagini cu Galaţiul din perioada interbelică, istoricul şi scriitorul român V.A.URECHIA, fondatorul bibliotecii care-i poartă numele, actriţa al cărui numele îl poartă în prezent Teatrul Dramatic, Fani TARDINI, PS Antim NICA, Alexandru CERNAT, generalul care a condus armatele române la Plevna, savantul Constantin LEVADITI, unul dintre fondatorii inframicrobiologiei moderne, Paul BUJOR, creator de şcoală în fiziologia animală românească, Costache NEGRI, fost pârcălab al Galaţiului, scriitorul Jean BART, romanciera Hortensia PAPADAT - BENGESCU, sciitorii Iordan CHIMET sau Nicolae DUNĂREANU, folcloristul Tudor PAMFILE, Iosif IVANOVICI, comandantul fanfarei din Galaţi, autorul valsului ’’Valurile Dunării’’, pictorul Nicolae MANTU, Paul şi Ecaterina PAŞA, fondatorii primei colecţii muzeistice din Galaţi, actorii Ion şi Alexandru VLĂDICESCU, matematicianul Victor VÂLCOVICI, matematicianul Dan HULUBEI, muzicologul Dimitrie CUCLIN, pictorul Camil RESSU, poetul şi academicianul Ioan NENIŢESCU, economistul şi profesorul universitar de calibru Anghel RUGINĂ, industriaşul Max AUSCHNITT, istoricul şi publicistul Joseph BROCINER, conducătorul comunităţii evreieşti din Galaţi, unul din primii membrii ai organizaţiei sioniste Hovevei Ţion din România sau mulţi alţii, din păcate plecaţi cu toţii în ceruri mai devreme decât am fi dorit. Am căutat în arhive, ne-am documentat şi am găsit şi noi peste 150 personalităţi născute în judeţ, din care fac parte, printre altele de pildă, violonistul Gabriel CROITORU, câştigătorul concursului ’’George Enescu’’ şi al viorii Guarnieri, în valoare de două milioane de dolari.
Din păcate, de foarte multe ori prinşi în vârtejul timpului, uităm de valorile contemporane, cărora nu le adresăm respectul şi onoarea cuvenită. Iată de ce în toamna lui 2011, când un grup de gălăţeni entuziaşti a luat iniţiativa creării Asociaţiei FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI, al cărui preşedinte executiv sunt, tocmai de la acest deziderat am plecat. Vrem să arătăm opiniei publice, contemporanilor de pe mapamond, dar în special tinerilor, că din judeţul Galaţi s-au ridicat personalităţi certe ale culturii, ştiinţei, artei, sportului, pe care merită să-i cinstim şi care la rândul Domniilor Lor, pot fi ambasadori perfecţi şi doriţi ai meleagurilor natale în lume. Sunt repere morale şi sociale, răspândite în toate colţurile globului. Prin tot ce întreprind diurn ei ne lasă o bogată moştenire, anume neamul, ţara şi credinţa în Dumnezeu. În rândul gălăţenilor recunoscuţi de întregul mapamond, dintr-o lungă listă, permiteţi-mi să-i menţionez doar pe Horia MOCANU, primul român admis la Harvard, inginera Maria GRAPINI, preşedinta Patronatului din Industria Textilă Română, consul onorific al Republicii India în România din 2009, academicienii Constantin Gh.MARINESCU, Dan ŞCHIOPU, profesorii univ. dr. Vlad GALIN-CORINI, ex-ambasador, deja amintitul Adrian BEJAN, Corneliu DUMITRIU, secretar executiv al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, poeta Nina CASIAN, solista de muzică populară Mioara VELICU, campionul mondial la boc Lucian BUTE, caricaturiştii Octavian COVACI sau Costel PĂTRĂŞCAN, tripla laureată cu aur la JO, canotoarea Viorica SUSANU sau multiplul campion mondial, european şi naţional, halterofilul Nicu VLAD.
Oraşul Tg.Bujor, la iniţiativa noastră, a acordat primele titluri de Cetăţean de Onoare din lunga sa istorie prof.univ.dr. Vasile BURLUI, preşedintele Fundaţiei APOLLONIA Iaşi, preşedintele Colegiului Naţional al Medicilor Stomatologi-onorat şi cu botezul şcolii din satul natal Tudor Vladimirescu (actual Suceveni) cu numele său, dar şi pictoriţei Gina HAGIU-POPA, sora poetului şi scriitorului Grigore HAGIU. De asemenea, tot la iniţiativa noastră, Şcoala nr.2 din Galaţi a fost botezată ’’Acad.Constantin Gh.MARINESCU’’, singurul caz din învăţământul preuniversitar gălăţean în care o instituţie de prestigiu poartă numele unui contemporan. Cu siguranţă, vom continua demersurile pentru ca şi alte personalităţi gălăţene să fie onorate identic în localităţile unde s-au născut sau de care se leagă marte parte din activitatea Domniilor Lor. Biografiile acestora, traduse în trei limbi, vor forma conţinutul unor broşuri care vor ajunge pe masa parlamentarilor europeni sau vor fi dăruite oficialităţilor care ne vor vizita judeţul.
Dorim ca toţi cei curprinşi în lista noastră, la care aşteptăm noi propuneri, aşa cum am precizat şi în grupul deschis pe Facebook şi care are deja peste 1400 de membri din toate colţurile lumii, un record pentru new-media, să devină ambasadorii judeţului şi totodată membrii Grupului de Inteligenţă, la care pot apela primarii localităţilor din zonă pentru consultare. Mai avem intenţia creării unor galerii de artă cu lucrările donate de membrii societăţii, dar şi organizarea unor evenimente caritabile unde să-i avem invitaţi pe profesioniştii din listă, inclusiv evenimente sportive pe mari stadioane, şi unde vom strânge fonduri pentru cei mai merituoşi elevi şi studenţi, remarcaţi la Olimpiadele de profil. Asta pentru că avem cu ce ne mândri, iar ei merită respectul şi onoarea concetăţenilor.

Comsa Pompiliu