VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI - Elena Lavinia Niculicea

 

E vara… Soarele râde cu mai multă poftă pe cerul azuriu, care îmi inundă sufletul cu străluciri de tinereţe. Rândunele ciripesc în graiul lor plin de candoare, trezindu-mi sufletul din tăcutele visuri. Cireşii s-au înroşit de dragostea pe care o poartă albastrului cerului… un cer cu vise colorate de asfinţitul dorinţelor. Cireşele apetisante mă duc cu gândul la cireşul din curtea bunicii, care în fiecare an se lăsa pe mâinile noastre, ale copiiilor, dornici de a ne umple buzunarele cu roadele-i zemoase. Amintirile plăcute sunt ca un izvor de lumină ce se revarsă peste timpul prezent.  

Vântul mă atinge pe furiş, cu mângâierea florilor de salcâm, împletindu-mi în plete surâsul tău enigmatic.Azi, cerul e ca o mare însetată de gustul ţărmului mult iubit. Îl privesc cu mirarea şi bucuria unui copil… cu zâmbetul îi ating inima ţesută din lacrimile îngerilor. Respiraţia verii are parfum de iarbă proaspăt cosită şi gust de fragi sălbatici. Am aşteptat cu ardoare atingerea catifelată a verii, să ies în grădina casei mele în care au înflorit o multitudine de flori ce ameţesc privirile trecătorilor.  

De-a alungul aleii, stau mândrii trandafirii stropiţi cu roua tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunăţii ce-mi sărută inima cu petale de dragoste şi nostalgie. Parcă, trandafirii îmi simt bătăile inimii, dorul de tine, lacrimile ce-mi scaldă aşternutul clipelor solitare în fiecare noapte. Această mărturisire am mai făcut-o şi în alte scrieri de ale mele… Nu mă satur să vorbesc despre ei. Încerc să inventez cuvinte care să exprime dragostea şi bucuria ce o simt când sunt în preajma florilor. Rămân fără grai în faţa frumuseţii cu care Dumnezeu le-a înveşmântat… o bogăţie de culori, de arome, de forme, ce-ţi fură privirea într-o secundă şi te fac să te simţi o umilă creatură, ce păleşte în faţa ingeniozităţii naturii. Curtea casei este un parc în care simţi bucuria de a trai, de a simţi profund fiecare clipă, pe care vara ne-o promite. Nu exagerez cu nimic când spun ca grădina mea este un adevărat Paradis din care nu aş dori nicicând să evadez. Uneori, am impresia că florile de aici au înflorit doar pentru a mă face să zâmbesc. Oricât aş fi de tristă, nu pot să nu fiu invadată de o stare de bine, de linişte, de căldură, pe care o regăsesc în mijlocul florilor. Pentru mine este ca o terapie prin care-mi vindec durerea, o oază de inspiraţie. În fiecare seară, le admir şi le comunic trăirile mele profunde… Privirea mea se pierde de multe ori, în acest miraj al florilor.  

Vara e acolo unde simţi că trăieşti, că visezi, că iubeşti. Aş vrea să am o vară doar pentru noi doi, în care să ne regăsim… pe aripile unei clipe de poveste.  

 

 26.07.2012

Elena Lavinia Niculicea  

Sursa :   http://confluente.ro/