duminică, 29 iulie 2012

Regele şuruburilor Koczi e marea speranţă a gimnaştilor români pentru o medalie la Olimpiadă



*Reşiţeanul face într-un concurs la sol 16 înşurubări
*La sărituri, execută trei rotaţii la prima încercare şi 2,5 la cea de-a doua

Flavius Koczi (25 de ani) a încercat primele exerciţii împănate cu acrobaţii pe bara de bătut covoare din faţa blocului din Reşiţa. Avea doar şapte ani, era perceput drept un talent nativ, iar visurile îi invadau mintea. Uşa vestiarelor de la loturile naţionale i s-au deschis firesc, iar până la prima medalie importantă n-a mai fost decât un salt. La Europenele din 2006 de la Volos urca pe prima treaptă a podiumului de la cal cu mânere, primea porecla "Mânzul" şi deschidea noi perspective gimnasticii masculine româneşti. Vicecampion mondial în 2009, Flavius s-a remarcat în tot acest timp prin constanţă, cucerind medalii la fiecare ediţie de campionat european desfăşurată până în prezent.

Flavius, o zi perfectă sau o simplă zi de antrenament?

(prompt) Cu 18 zile înainte de startul JO… o simplă zi de antrenament perfectă, pentru că în viziunea mea, ziua perfectă e generată de o sesiune de antrenament fără greşeală, fără bătăi de cap. Acum suntem la capitolul finisări, nu mai stăm atât de mult în sală, antrenamentul e împărţit în două sesiuni a câte două ore, facem ultimele retuşuri pentru că aproape totul este pus la punct pentru Londra.

 










Îţi fuge mintea deja la atmosfera de concurs, la ceremonia de deschidere?
(măreşte ritmul vorbirii) Atmosfera de concurs pot să spun că o cunosc, pentru că am participal în 2009 la Mondialele care s-au ţinut în aceeaşi sală, una impresionantă. Cât despre ceremonia de deschidere, pentru mine nici nu va exista, pentru că un astfel de eveniment te solicită enorm, stai mult în picioare şi nu-ţi permiţi ca a doua zi, când noi vom avea concurs, să n-ai energie în sală. Voi merge în schimb la festivitatea de închidere. Sau nu!? Nu! Nu voi ajunge nici acolo pentru că ne vom întoarce în ţară pe 9 august şi nu voi prinde finalul Jocurilor Olimpice. Deşi voi bifa a doua ediţie a Jocurilor Olimpice, rămân fără ceremonie bifată pentru că nici în Beijing nu am reuşit să particip.

Amintiri cu Ronaldinho
Chiar, ce-ţi mai aduci aminte din Beijing?
(secunde de pauză) Că aveam destule emoţii, că nu beneficiam de experienţa pe care o am acum şi că mi-am adus aminte de copilărie, când nici nu visam să iau parte la o astfel de competiţie. Bine, nici la Europene şi Mondiale nu mă gândeam, dar le-am luat pe toate pas cu pas, am urcat fiecare scară a performanţei, visurile mi-au rămas intacte şi am ajuns la JO. Aaa, şi era să uit! Atmosfera din Satul Olimpic e unică! Să stai lângă sportivi precum Federer, Nadal, baschetbaliştii americani sau Ronaldinho (foto medalion)… e ceva magic.








Probabil că ţi s-a adresat întrebarea următoarea de mai multe ori decât un simplu "ce faci?"

(ne întrerupe) Ştiu. "Ce-ţi propui la Londra?"… O medalie, dar nu contează la ce aparat şi nici culoarea ei, pentru că în trecut mi s-a întâmplat să fiu în cărţi pentru podium la un aparat şi să reuşesc să urc pe cutie la un altul. Sper să fiu sănătos şi totul să iasă ok.

Hai să intrăm în detalii tehnice. De ce ţi se spune "Regele şuruburilor"?
(râde în hohote) Am auzit şi eu de la unul, de la altul, mai mult prin străinătate, dar să ştiţi că nu-mi dă nimeni niciun premiu pentru acest supranume de "Rege al şuruburilor".

Spune-ne cât de solicitant este acel element?

E un moment în care sunt setat, când totul este mecanic! Stai cu ochii deschişi, dar nu vezi nimic, nimic nu-ţi ia ochii din câmpul tău vizual. Pe retină îţi rămâne doar imaginea surprinsă de dinaintea începerii rotaţiei din aer, când ai aterizat, nu ştii ce s-a întâmplat sus. Totul durează câteva fracţiuni de secundă.

Greutatea ideală
Ţi se întâmplă să-l şi ratezi, explică-ne câte astfel de elemente execuţi la sol şi sărituri?
(convingător) Da, se întâmplă, dar bine că se întâmplă la antrenamente, nu şi în concursuri. Ca să vă spun exact, trebuie să le adun. (n.r. adună în şoaptă în şase secunde). La sol, în cinci linii, fac 16 înşurubări - o rotaţie are 360 de grade. În concursul de sărituri, la prima execut 3, la a doua, doar 2,5. Mă învârt ceva, nu?







Ce e înseamnă gimnastica pentru un sportiv consacrat?

Un sport pe care numai cei curajoşi îl pot practica, să te dai peste cap, peste bară... e destul de greu, e foarte solicitant. Eu am început la 7 ani, acasă la Reşiţa, mânat de imaginea unui sportiv precum Dan Grecu. Ulterior, i-am admirat pe Marius Urzică, Marian Drăgulescu, Ioan Suciu...

Care e cea mai dificilă vârstă în cariera unui gimnast?

Cred că vârsta de 16-17 ani, deoarece corpul ţi se dezvoltă cel mai mult în această perioadă a vieţii, apar durerile şi poţi rămâne toată viaţa cu unele dureri. Li se întâmplă sportivilor... dar eu sunt mai uşurel şi n-am avut parte de astfel de lucruri.

Cât de importantă e alimentaţia pentru un gimnast de top?
Nu neapărat, dar trebuie să ai grijă ca şi gimnast ce mănânci, pentru că deşi nu ne este impus absolut nimic, atunci când ajungi pe aparat, un mic surplus de greutate se simte. La inele, ţi se întind toţi muşchii şi atunci preferi să te abţii, pentru că altfel rişti o ruptură musculară. Dar eu n-am avut probleme niciodată cu alimentaţia şi cu greutatea.





Mai visezi la o săritură care să-ţi poarte numele?

Bineînţeles, n-am renunţat la idee, dar e destul de greu şi trebuie să mă gândesc de două ori înainte să încerc aşa ceva înainte de JO.


Sursa :  http://www.prosport.ro/alte-sporturi/jo-2012/regele-suruburilor-koczi-e-marea-speranta-a-gimnastilor-romani-pentru-o-medalie-la-olimpiada-9837122

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu